Am să încep această carte spunând, a câta oară, că viaţa este o poveste, mai ales când întâmplarea (viața cu întâmplările ei!) îţi deschide calea cunoaşterii şi, implicit, a bucuriei cunoaşterii. Vorbim în această carte despre un om a cărui existenţă se identifică pe o perioadă lungă de timp, aproape șase decenii, cu cea a Radioului public, care a împlinit pe 1 noiembrie 2017, 89 de ani de existenţă. Interlocutorul meu este regizorul Vasile Manta, care a păşit în Radio la vârsta de 9 ani printr-o întâmplare care a avut rol esenţial în viaţa lui. Dar ca să putem parcurge firesc cei 58 de ani petrecuţi în Radio, trebuie să ne oprim obligatoriu la copilăria interlocutorului meu, pentru că atunci a început această ”aventură”. Vom afla cu uimire că o întâmplare, aparent obişnuită, poate schimba destinul unui om. Ce rol are întâmplarea în viața unui om? Uneori, esențială. Cine și-ar fi imaginat că un copil, asemenea milioanelor de copii, a fost ales să citească un mesaj la Radio și de atunci și până astăzi, anul 2017, să rămână pe ”baricadele” acestei instituții. Vasile Manta este recunoscut ca fiind un om amabil, cu un suflet de aur, mereu zâmbitor, deși viața nu a fost nici pentru el o veșnică sărbătoare. Nu l-am auzit niciodată refuzând ceva sau pe cineva și, poate, cel mai important lucru, nu a făcut niciodată caz de experiența lui, de priceperea lui, de faptul că este unul dintre puținii oameni care și-au petrecut întreaga viață în Radio. E modestie? Nu știu. Știu însă că omul acesta, prietenul, colegul Vasile Manta, are ”o traistă” plină cu amintiri, iar aceste amintiri trebuie notate, pentru că poate vor completa (cine știe?) parte din istoria nescrisă a Radioului…
Acesta este începutul cărții de amintiri cu și despre Vasile Manta, despre oameni și despre faptele lor, despre cei care au slujit instituția Radio. Astăzi, 15 martie 2018, la numai câteva luni distanță, am rămas cu cartea de amintiri a lui Vasile Manta, Basilio, cum îi spuneam cu drag mulți dintre noi, pentru că inima lui generoasă a încetat să mai bată. Cu puțin timp în urmă am vorbit și hotărâsem să scriem ultimul capitol al cărții, dar nu a mai fost să fie.
Să vorbești despre Vasile Manta la trecut este la fel de greu dacă ai vorbi de oamenii din Radio care au făcut istorie și nu l-ai aminti pe el. Din anii ’90 încoace, am colaborat destul de des, iar printre ultimele piese pe care le-a regizat se numără și ”Surpriza dragostei” de Marivaux. Vasile Manta era o bucurie, era un coleg, un prieten, un adevărat om de Radio. Cine și-ar fi închipuit că primăvara aceasta îl va purta în altă dimensiune pe cel atât de drag multora dintre noi: Vasile Manta! Drum în lumină, prietene!
Dumnezeu să-L odihnească!
