„În pustietatea cuvintelor” (37) de Nicolae Lotreanu

41
Aristotel
Aristotel

logo al treilea ochi Aristotel spunea că democrația este cel mai bun sistem politic la nivel ideal, dar se dovedește a fi cel mai prost în realitate. Churchill l-a completat: da, e cel mai prost, dar altul mai bun nu știu!

Iată că acum am putea ști: inteligența artificială ne-ar putea servi la reevaluarea sistemelor politice actuale de la rădăcină și să avansăm spre cosmocrație, până când vom putea să dizolvăm puterea unora asupra altora.

Artefactul, produsul spontan al naturii umane, a evoluat de la bâtă la inteligența artificială!

De ce vrem noi oare altceva decât ceea ce realitatea ne oferă? Eu sunt un idealist, întotdeauna am vrut altceva, dar numai pentru mine. Viața m-a învățat că s-ar putea sa reușesc, câteodată, doar dacă nu impun și altora aspirațiile mele.

Știți când nu vor mai fi hoți? Când nu va mai fi nimic de furat! „Justiția socială” are grijă ca ei să nu dispară.

Fiul Omului, adică omenia însăși! Salvarea omenirii este… omenia!

Dualitatea este impulsul dinamic în orice zonă a vieții din universul nostru. Dacă declanșează o evoluție, dualitatea întâlnește o a treia dimensiune, una ascensională. Se întrunește, deci, o triadă. Ciclurile spirale, astfel declanșate, se rostuiesc treptat într-un megaciclu al transformării. Încremenită în accident (natură), ori în instituționalizare (societate), dualitatea degenerează în dihotomie, declanșând o dinamică în cerc vicios, adică o stagnare în mișcare autodistructivă.

Știați că Universul ne „bombardează” cu gânduri în fiecare clipă? Le-a rărit, însă, primul om care s-a răstit la noi: bine, bă, eu vorbesc cu tine și tu te gândești la altceva?

În clipele de rugăciune mută, mă dizolv în iubire și renasc întru o nouă împlinire a darului Tău!

În timpul unei pandemii, aspirația ardentă a celor mai mulți este ca lumea să redevină așa cum a fost. Dar se pare că, din fericire, există mereu câte un „nebun” care ar vrea să fie altfel.

Ceea ce, noi oamenii, numim viitor nu este ceva atât temporal, cât mental. Problema este să lărgim câmpul nostru mental până la posibilitatea de a trăi simultan în prezent şi viitor.

Suntem încă prizonierii evidențelor. Gândim prin schimbarea succesivă a paradigmelor şi, chiar dacă le lărgim continuu câmpul, nu am atins o amplitudine universală; nimeni nu a spart toate limitele care ne-au încremenit gândirea în paradigme.

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.