• Aristotel spunea că democrația este cel mai bun sistem politic la nivel ideal, dar se dovedește a fi cel mai prost în realitate. Churchill l-a completat: da, e cel mai prost, dar altul mai bun nu știu!
Iată că acum am putea ști: inteligența artificială ne-ar putea servi la reevaluarea sistemelor politice actuale de la rădăcină și să avansăm spre cosmocrație, până când vom putea să dizolvăm puterea unora asupra altora.
• Artefactul, produsul spontan al naturii umane, a evoluat de la bâtă la inteligența artificială!
• De ce vrem noi oare altceva decât ceea ce realitatea ne oferă? Eu sunt un idealist, întotdeauna am vrut altceva, dar numai pentru mine. Viața m-a învățat că s-ar putea sa reușesc, câteodată, doar dacă nu impun și altora aspirațiile mele.
• Știți când nu vor mai fi hoți? Când nu va mai fi nimic de furat! „Justiția socială” are grijă ca ei să nu dispară.
• Fiul Omului, adică omenia însăși! Salvarea omenirii este… omenia!
• Dualitatea este impulsul dinamic în orice zonă a vieții din universul nostru. Dacă declanșează o evoluție, dualitatea întâlnește o a treia dimensiune, una ascensională. Se întrunește, deci, o triadă. Ciclurile spirale, astfel declanșate, se rostuiesc treptat într-un megaciclu al transformării. Încremenită în accident (natură), ori în instituționalizare (societate), dualitatea degenerează în dihotomie, declanșând o dinamică în cerc vicios, adică o stagnare în mișcare autodistructivă.
• Știați că Universul ne „bombardează” cu gânduri în fiecare clipă? Le-a rărit, însă, primul om care s-a răstit la noi: bine, bă, eu vorbesc cu tine și tu te gândești la altceva?
• În clipele de rugăciune mută, mă dizolv în iubire și renasc întru o nouă împlinire a darului Tău!
• În timpul unei pandemii, aspirația ardentă a celor mai mulți este ca lumea să redevină așa cum a fost. Dar se pare că, din fericire, există mereu câte un „nebun” care ar vrea să fie altfel.
• Ceea ce, noi oamenii, numim viitor nu este ceva atât temporal, cât mental. Problema este să lărgim câmpul nostru mental până la posibilitatea de a trăi simultan în prezent şi viitor.
• Suntem încă prizonierii evidențelor. Gândim prin schimbarea succesivă a paradigmelor şi, chiar dacă le lărgim continuu câmpul, nu am atins o amplitudine universală; nimeni nu a spart toate limitele care ne-au încremenit gândirea în paradigme.
Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu
Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu
Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu
