Astăzi, 21 aprilie 2024, se împlinesc 64 de ani (21 aprilie 1960) de la inaugurarea oraşului Brasília, construit între anii 1957 şi 1960, după planurile arhitectului Oscar Niemeyer şi ale urbanistului Lúcio Costa, devenit capitala federală a Braziliei, în locul oraşului Rio de Janeiro. Brasília este singurul oraş-capitală din întreaga lume construit în întregime în secolul XX şi clasificat de UNESCO drept Patrimoniu Cultural al Umanităţii. Deşi ideea stabilirii capitalei în interiorul ţării a fost propusă încă din 1789, construcţia oraşului a început abia în 1957.
Cea mai importantă și mai cunoscută clădire din oraş este cea a Congresului Național, cu cele două turnuri gemene impresionante. La mică distanţă de centru se află şi un impresionant Turn de Televizune, o construcție de 218 metri înălțime, cel mai mare din America Latină. Sediul guvernului brazilian este Palácio do Planalto (Palatul Platoului). Şi Catedrala Metropolitană este un monument extraordinar, construcția structurii fiind terminată în 1960. Proiectul a inclus nu mai puțin de 16 coloane uriașe din beton, cântărind fiecare 90 de tone, înfățișând două mâini care se înalță spre cer. Sfințirea catedralei a avut loc pe 31 mai 1970, când clădirea era deja celebră în întreaga lume.
Brasília este capitala singurei ţări din America Latină în care se vorbeşte portugheza. Brazilia este o republică federativă de 26 de state care ocupă aproximativ o jumătate din America de Sud, 60% din jungla amazoniană aflându-se pe teritoriul țării. Cel mai populat oraş al Braziliei este São Paulo, dar cel mai cunoscut rămâne Rio de Janeiro.
Încă de la prima insurecţie împotriva dominaţiei portugheze, insurecţie ce a avut loc în secolul al XVIII-lea, a existat dorinţa de a construi o nouă capitală în Brazilia. La scurt timp după câştigarea independenţei în 1822, omul de stat brazilian José Bonifácio de Andrada e Silva a sugerat ca numele viitoarei capitale să fie Brasília, nume pe care cartografii din secolul al XVII-lea deja îl folosiseră pentru a denumi întreaga ţară.
În 1891, noua constituţie a ţării prevedea ca în zona centrală a Podişului Braziliei să fie îngrădită cu ţăruşi o suprafaţă de savană de 14 000 de kilometri pătraţi. Acolo, în centrul podişului, la o distanţă de 1 000 de kilometri de coastă, urma să fie construită noua capitală. Politicienii erau de părere că mutarea capitalei de la Rio de Janeiro în interiorul ţării avea să stimuleze dezvoltarea imensei zone centrale a ţării. Totuşi, urmau să treacă peste 60 de ani fără să se întreprindă nimic. În cele din urmă, în 1955, prologul prelung al Brasíliei a luat sfârşit, urmând să înceapă un capitol introductiv plin de acţiune. În acel an, Juscelino Kubitschek, care candida la preşedinţie, a promis că, dacă urma să fie ales, noua capitală avea să devină o realitate înainte ca mandatul lui de cinci ani ca preşedinte să se sfârşească. În aprilie 1956, Kubitschek a fost ales preşedinte.
Câteva luni mai devreme, guvernul anunţase o competiţie: arhitecţi, ingineri şi proiectanţi din Brazilia erau invitaţi să alcătuiască un plan al noii capitale. În decurs de câteva luni, 26 de candidaţi şi-au trimis versiunea cu privire la capitala ideală. În martie 1957, un juriu internaţional a anunţat câştigătorul: urbanistul Lúcio Costa.
Spre deosebire de lucrările celorlalţi candidaţi, cea a lui Costa consta în câteva schiţe şi câteva pagini de text scrise neglijent cu mâna — un întreg oraş într-un plic de hârtie groasă! El şi-a cerut scuze în faţa juriului pentru planul lui sumar, dar a adăugat: „Dacă nu este bun, atunci va fi uşor să scăpăm de el şi astfel nu voi fi irosit nici timpul meu, nici timpul altuia.” Totuşi, juriului i-a plăcut planul lui Costa şi l-a apreciat ca fiind „clar, la subiect şi, în esenţă, simplu”.
