”Între dorință și necesitate” de Nicolae Lotreanu 

174
nicolae lotreanu libertate dorinta necesitate

logo al treilea ochiIntuiţia comună că libertate înseamnă a face ce vrei este demnă de luat în seamă, iar, în esenţă, adevărată. Numai că, în lipsa conştientizărilor adecvate, adică sesizarea ciclurilor prin care omul iese din animalitate/gregaritate, o asemenea opţiune deschide un drum extrem de periculos, un şir întreg de erori şi de crime, la capătul căruia, de cele mai multe ori, se află moartea, înaintea conştientizării. În lipsa deci a limitelor temporare autoimpuse, sunt deci necesare limitele pe care societăţile le impun pentru propria lor supravieţuire și a indivizilor care le compun.

Interesant de semnalat este că aceste limite nu apără sau protejează fiinţa umană, ci doar existenţa ei temporară, adică supravieţuirea ei, condiţionată tot mai mult de supravieţuirea instituţiilor sociale în sine. Or, instituţiile au un singur scop benefic – securizarea fiinţei umane până în pragul libertăţii, deci temporar; autonomizarea lor – tendinţă extrem de puternică şi susţinută de tehnologii din ce în ce mai sofisticate – se îndreaptă tot mai mult spre distrugerea potențialităților umane.

Libertatea nu poate însemna simpla înţelegere a necesităţii, nici măcar dacă adăugăm şi acceptarea ei. Deschiderea drumului spre libertate, datorată impulsului evolutiv, este internalizarea necesităţii, pragul libertăţii propriu-zise este autocreaţia: pasul 1. universalizarea câmpului cognitiv; pasul 2. preluare pe cont propriu a vieţii şi faptelor individuale, asumarea, deci, a responsabilităţii; pasul 3. descoperirea/desfăşurarea potenţialului, a naturii umane proprii; pasul 4. punerea în valoare a unicităţii hărăzite; pasul 5. inserţia în câmpurile relaţionale ca vector al noilor construcţii existenţiale.

Omul, deplin liber, nu are nevoie de legi, nici măcar juridice: ele sunt, pentru totdeauna, internalizate în structura sa morală. Morala este infrastructura sufletului, o dată retezată, întregul edificiu se prăbuşește, a ieşi din morală înseamnă a-ţi tăia rădăcinile sacre ale umanităţii tale elementare.

Normele interdictiv/represive provoacă mai ales indivizii creativi să le încalce: pe cei dezavantajaţi din dorinţa de revanşă, iar pe cei bogaţi din vanitate. Deci ele întreţin şi fertilizează câmpul infracţional. Legislaţia se cere radical reformată, direcţia acesteia trebuie inversată: nu dinspre stat spre individ şi grupuri sociale, ci dinspre individ spre stat, nu dinspre autoritatea statală spre viaţa oamenilor, ci dinspre libertate spre ofertă diferenţiată şi complexă.

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.