”Islazul în «România pitorească» a lui Alexandru Vlahuță” de Daniela Șontică

577
Monumentul comemorativ al Adunării de la Islaz, realizat în 1969
Monumentul comemorativ al Adunării de la Islaz, realizat în 1969

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roAlexandru Vlahuță a publicat în anul 1901 volumul ”România pitorească”, o lucrare în care a combinat notele de călătorie cu datele geografice și reflecțiile de ordin istoric și sociologic.

Scriitorul și-a început călătoria la intrarea Dunării în țară, descriind toate localitățile mai importante până la vărsarea în Marea Neagră. A dedicat un capitol Insulei Șerpilor și orașului Constanța. Un altul, frumuseții munților noștri. Locurile importante sunt evocate nu doar geografic, ci și istoric.

Alexandru Vlahuță, ”România pitorească”, ediția princeps, Editura Librăriei Socec & Co, București, 1901
Alexandru Vlahuță, ”România pitorească”, ediția princeps, Editura Librăriei Socec & Co, București, 1901

Trecând prin dreptul localității Islaz (la 9 iunie 1848, aici a avut loc Adunarea populară care a aprobat Proclamația de la Islaz*, adică programul Revoluției de la 1848), Vlahuță notează: ”Aci s-au sfinţit steagurile Revoluţiei de la 1848. Aici s-au strâns întâi ş-au cuvântat în faţa poporului conducătorii mişcării: Eliade, Magheru, Tel, Goleştii. Afară, în Câmpia lui Traian, numită de atunci «Câmpia Regenerării», pe pristolul încunjurat de făclii aprinse, străluceau crucea şi evanghelia – simbol de jertfă şi de mântuire. Norodul îngenuncheat, cântecele preoţilor îmbrăcaţi în odăjdii, lumina tremurătoare a făcliilor în razele soarelui, zornăitul cadelniţelor, fumul de tămâie ce se ridica în aer, toate dădeau clipelor acelora o măreţie deosebit de sfântă şi de mişcătoare. Inimile băteau mai tare. Un sentiment nou, înălţător, de evlavie, de încredere, străbătea mulţimea. Se simţeau toţi mai buni, mai tari, gata de orice jertfă, înfrăţiţi întru acelaşi cuget. Un alt soare răsărise pe cer în ziua aceea de 9 iuniu”.

Vlahuță îl evocă în legătură cu aceasta pe celebrul preot rămas în istorie pentru participarea la Revoluția din 1848, Popa Șapcă din Celei. Reamintește cititorilor ceea ce preotul revoluționar a spus printre altele la adunarea istorică de la Islaz:

Popa Șapcă
Popa Șapcă

”Dumnezeule al puterei şi al dreptăţii, priveşte pe poporul Tău îngenuncheat înaintea evangheliei şi crucii Tale. El nu vrea alta decât dreptatea Ta; ascultă și binecuvântează rugăciunea sa. Dă putere brațului său, și dușmanii tăi vor pieri. Varsă în sânul lui curajul, în inima sa încrederea, și orânduiala în spiritul său. Dumnezeule al lumilor, Tu, ce ai pus odinioară stâlpul de foc povățuitor lui Moise în pustiu, poruncește și acum îngerului Tău să se coboare în mijlocul nostru și să ne povățuiască întru căile Tale. Binecuvântează din înaltul cerurilor stindardele noastre, încoronate de crucea mult iubitului Tău Fiu, fă-le a se desfăşura pe drumul bunei orânduieli şi al adevăratei glorii!…”

Scriitorul Alexandru Vlahuță își încheie evocarea despre Islazul istoric amintind că la toate întâmplările mari, găsim statornic în istoria poporului nostru amestecul celor sfinte cu cele lumeşti, văzând o nestrămutată legătură între cruce şi spadă.

Deși ne arată cum era țara noastră în urmă cu mai mult de 100 de ani, ”România pitorească” are darul de a reînvia patriotismul frumos și curat într-o vreme în care unele valori par a se clătina.


* Textul Proclamației de la Islaz:
”1. Independința administrativă și legislativă a popolului romăn, pe temeiul tractatelor lui Mircea și Vlad V, și neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.
2. Egalitatea drepturilor politice.
3. Contribuție generală.
4. Adunanță generală compusă de reprezentanți ai tutulor stărilor societății.
5. Domnul responsabil ales pe căte cinci ani și căutat în toate stările societății.
6. Împuținarea listei civile – ardicarea de ori-ce mijloc de corrumpere.
7. Responsabilitatea ministrilor și a tutulor foncționarilor în foncția ce ocupă.
8. Libertate absolută a tiparului.
9. Ori ce recompensă să vie dela Patrie prin representanții săi, iar nu dela Domn.
10. Dreptul fie-căruia județ de a’și alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul Popolului întreg de a’și alege Domnul.
11. Gvardie națională.
12. Emancipația mănăstirilor închinate.
13. Emancipația clăcașilor ce se fac proprietari prin despăgubire.
14. Desrobirea țiganilor prin despăgubire.
15. Representant al țărei la Constantinopol dintre Romăni.
16. Instrucție egală și întreagă pentru tot Românul de amândouă secsele.
17. Desființarea rangurilor titulare ce nu au foncții.
18. Desființarea, pedepsei degrădătoare cu bătaiea.
19. Desființarea, atât în faptă, cât și în vorbă, a pedepsei cu moarte.
20. Așezăminte penitențiare unde să se spele cei criminali de păcatele lor și să easă îmbunătățiți.
21. Emancipația Izraeliților și drepturi politice pentru ori-ce compatrioți de altă credință.
22. Convocare în dată a unei adunanțe generale estraordinare constituante, alese spre a representa toate interesele sau meseriile nației, care va fi datoare a face constituția țărei pe temeiul acestor 21 articole decretate de Popolul român.”

Vezi: arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.