Mă țin de cuvânt. Așa cum am promis în Decupajul trecut, am așteptat zăpada ca să pornesc la colindat. Doream din toată inima să mă alătur colindătorilor și să cântăm împreună frumoasele colinde, așa cum este tradiția românească. Aici, la noi, în Germania, nu se merge cu colindul, doar pe 6 ianuarie când se celebrează cei trei regi magi, Baltazar, Melchior și Gaspar se cântă în biserici rugi sfinte sau se merge pe la casele oamenilor cu sfinte cântări, dar mie îmi lipsesc colindele, și poate de aceea, de Crăciun, recunosc, ne întoarcem cu toții acasă, adică cei plecați în lume, chiar dacă numai cu… inima, dar ne întoarcem cu o mare emoție în suflet. Așa că m-am întors acasă cu inima și cu gândul… numai că zăpada nu a venit, ca să fie atmosfera aidoma anilor copilăriei. Nu am avut un Crăciun alb, cu steluțe de gheață în geam, așa cum îmi amintesc că l-am avut și cum îl mai păstrez în amintirile mele. Multe, foarte multe lucruri s-au schimbat în viața mea și multe s-au petrecut în lume în toți acești zeci de ani, iar eu nu am cum să modific nimic din scurgerea întâmplărilor, așa că mă mulțumesc la gândul că exist și mă grăbesc să întâmpin, scriind și colindând, fericitele sărbători ale Crăciunului, sperând cu adevărat că vom fi încojurați câteva zile de magia lui cerească. Continuăm să le numim zile fericite, uitând toate cele neplăcute, urându-ne cu o mare candoare Crăciun fericit, Sărbători fericite și chiar credem că așa este sau că așa ar trebui să fie. De patru săptămâni, cât a durat perioada de Advent, am ascultat tot timpul la radio, la televizor, cântece dedicate Crăciunului, mi-am bucurat urechile și mi-am umplut casa sufletului cu clinchetul clopoțeilor, cu Jingle Bells, Merry Christmas, Feliz Navidad, cu Stille Nacht, heilige Nacht, cu O, brad frumos!, pe care le fredonam aproape și în somn în așteptarea Crăciunului. Ca să păstrez din atmosfera creată și să fiu cât mai aproape de emoțiile care mă învăluiau, nerăbdătoare să-mi întâmpin cititorii așa cum se cuvine în asemenea momente și evenimente deosebite, cu gândurile mele bune și urările de fericire, m-am pus pe scris chiar în ajunul Crăciunului, ca să fiu inspirată de întreaga atmosferă creștinească, sărbătorească. Și, mai ales, să pot participa la mersul la colindat, la mersul cu gândul și cu sufletul la colindat, așa cum este tradiția, la mers cu Moș Ajunul, așa cum am făcut-o când eram copil, prin satul meu natal, „Și-așa vine câte-un gând, măi dorule,/ Să plec prin păduri cântând, măi dorule”, cum zice un cântec popular.
Dar versurile colindei Mai e vreme de colinde scrisă de poetul Adrian Păunescu mi-au dat curaj să o pornesc la colindat, cu traista plină de speranțe că nu le-a trecut vremea și cu dor de zăpadă: „Mai e vreme de colinde,/ Se mai poate, se mai poate,/Dacă sufletul rămâne/ Cel mai tare dintre toate […] Vin copiiii să dezlege/ Din obraji fantasme roșii/ Hai primiți-i cu colindul, /Că tresar în ei strămoșii […]N-a murit colindul nostru,/ Se mai poate, se mai poate,/ Leru-i ler, florile dalbe,/ La mulți ani cu sănătate!”…
Sărbătorile Crăciunului au trecut, dar glasurile colindătorilor mi-au rămas în urechile sufletului umplându-l de fericire și vor rămâne încă o vreme acolo, însoțindu-mă. Sunt atât de frumoase acele colinde vechi, cântate nu numai în biserici și mânăstiri, ci și pe la ușile și ferestrele caselor creștinilor, încât mă bucur să aud colinde, să fiu colindată ca să-mi meargă bine tot anul care vine, și-mi cânt, și mă colind în șoaptă, spunându-mi: „Deschide ușa creștine,/ Deschide ușa creștine/ Că venim din nou la tine/ La mulți ani, mulți ani cu bine.// Drumu-i lung și-am obosit/ Drumu-i lung și-am obosit/ De departe am venit/ La mulți ani, mulți ani cu bine.”
Au trecut sărbătorile Crăciunului, e drept, dar colindătorul din mine mai are de colindat. Mai am de mers cu Steaua, cu Plugușorul, cu Sorcova pe la sufletele cititorilor mei să le meargă bine tot anul care vine și care va veni mereu…
Mönchengladbach, Germania
Cornelia Bartels, Decupaje, proză scurtă, volum apărut la Editura Leviathan, 2021, click aici. Cartea poate fi comandată la una dintre adresele:
leviathan.romania@yahoo.com; costintuchila@gmail.com;
pusa.roth@yahoo.com, cu mențiunea pentru Editura Leviathan. Cartea poate fi procurată și de la Librăria „Mihai Eminescu” din București, Bd. Regina Elisabeta nr. 16, program: luni–vineri: 10.00–18.30; sâmbătă: 10.00–15.00 – click aici.
Arhiva rubricii Decupaje de Cornelia Bartels
