”La Moisil în casă nu se vorbea decât la ora mesei” de Daniela Șontică

La 21 mai 1973 se stingea din viaţă, la Ottawa, matematicianul de geniu Grigore Moisil.

Născut la Tulcea în 1906, Grigore Constantin Moisil se trage dintr-o familie cu deosebită aplecare spre cunoaştere, tatăl său a fost profesor de istorie, iar mama sa institutoare. A făcut studii liceale la Vaslui şi Bucureşti, apoi a urmat Politehnica din Capitală, pe care a părăsit-o, însă, după trei ani cu examenele luate, din interes pentru matematică. Totuşi, în 1929 a susţinut teza de doctorat ”Mecanica analitică a sistemelor continue”.

Un an mai târziu a plecat la Sorbona unde a studiat cu mari matematicieni şi a încheiat cercetările la noua sa teză în matematici, ”Sur une classe de systèmes d’équations aux dérivées partielles de la Physique mathématique”. Este numit conferenţiar la Universitatea din Iaşi, apoi pleacă la alte studii la Roma, cu o bursă Rockefeller.

Moisil a devenit o adevărată legendă încă din timpul vieţii pentru stilul extrem de plăcut şi de clar în care preda matematica.

A ţinut primul curs de algebră modernă din România la Universitatea din Iaşi, unde a rămas 10 ani, după care a venit la Universitatea bucureşteană. Cercetările sale de logică au stat la baza unei puternice şcoli de matematică în ţara noastră, dar au avut influenţe şi în alte ţări, precum Argentina, Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria.

Grigore Moisil este considerat părintele informaticii româneşti datorită invenţiei de circuite electronice tristabile.

Era înzestrat cu un deosebit simţ al umorului, dovadă fiind vorbele de duh care i se atribuie, multe găsindu-se în cărţile pe care le-a scris.

După Al Doilea Război Mondial, guvernul comunist l-a numit ambasador al României la Ankara. Mai târziu, în vremea regimului Ceauşescu n-a mai fost atât de iubit, dar nu a avut necazuri.

A fost căsătorit cu Viorica, sora cunoscutei artiste şi memorialiste Lena Constante.

În 2003, pe când avea 90 de ani, văduva lui Moisil a povestit, într-un interviu acordat lui George Arion, o seamă de lucruri interesante despre genialul său soţ. Iată, un fragment:

”Făcea matematică tot timpul şi fredona mereu prin casă, un fel de mormăială – asta însemna că gândea la probleme de matematică. Nu sătea la masă, ci culcat, cu capul sprijinit în mâna dreaptă. Aveai impresia că nu face nimic. La noi în casă nu se vorbea decât la ora mesei, când venea şi povestea tot ce i se întâmplase. Vorbea cu multă lume la telefon şi, evident, primea pe mulţi acasă. Mai cu seamă în ultimii ani, când devenise o vedetă a televiziunii şi radioului, casa noastră era plină de lume. Se înconjurase de scriitori, sculptori, pictori, muzicieni care veneau la lecţiile lui şi erau fascinaţi, vrăjiţi de el. Avea o inteligenţă sclipitoare. A fost un vizionar, multe lucruri pe care unii le-au categorisit la el drept trăznite s-au dovevit adevărate peste ani.

Întotdeauna, în 10 ianuarie, ziua lui de naştere, se sărbătorea acasă la noi cu multă lume, printre care se aflau şi studenţii lui. Când a împlinit 60 de ani, n-au mai încăput în casă, fiind vreo 800 şi atunci am aniversat la Facultatea de Litere. Avea talentul extraordinar de a vorbi foarte clar, încât îţi dădea impresia că înţelegi totul. Spun asta din proprie experienţă. La un molment dat, a început să ţină nişte cursuri de informatică la care m-am dus şi eu. Ei bine, deşi n-aveam nici o legătură cu materia respectivă, plecam cu senzaţia că am înţeles totul.” (George Arion, „Cele mai frumoase 100 de interviuri”, București, Editura Flacăra, 2004).

Un neam de intelectuali iluştri

Din neamul Moisililor, care provin din Bistriţa Năsăud, s-au ridicat în timp multe personalităţi. Străbunicul lui Grigore Moisil, pe nume tot Grigore Moisil, a trăit între 1816 şi 1891, a fost paroh la Năsăud, vicar pentru districtul Rodnei şi unul din aprigii susţinători ai drepturilor românilor. În 1861, după ce împăratul Franz Iosif a desfiinţat Regimentul nr. 2 de grăniceri din Năsăud, Grigore Moisil a obţinut în locul acestuia înfiinţarea ”Districtului civil român al Năsăudului“. Tot parohul din Năsăud a contribuit la crearea primului liceu românesc din Năsăud în 1863.

Iuliu Moisil (1859–1947), fratele bunicului lui Grigore Moisil, a fost profesor la liceele din Slatina şi Târgu Jiu. A susţinut organizarea de ”cercuri culturale” şi a unor ”bănci populare”. În 1910 a devenit directorul Muzeului Pedagogic al Casei Școalelor din Bucureşti. La pensie, s-a retras în Năsăud, unde a participat la înfiinţarea Muzeului Năsăudean şi a Bibliotecii Culturale Năsăudene. A fost membru de onoare al Academiei Române.

Tatăl matematicianului Grigore Moisil se numea Constantin Moisil, a trăit între anii 1867–1958, era istoric şi a fost membru al Academiei Române. Era un erudit în domeniul arheologiei şi numismaticii. El a iniţiat în ţara noastră disciplinele auxiliare ale istoriei: paleografia, heraldica, medalistica şi sigilografia. În vremea studiilor sale, Alexandru Odobescu i-a oferit lui Constantin Moisil o bursă la şcoala sa, care echivala cu Facultatea de Litere. În 1923 tatăl matematicianului Moisil a fost numit director general al Arhivelor Statului şi a înfiinţat Școala Superioarã de Arhivisticã şi Paleografie.

Elena Moisil, mama lui Grigore, era o femeie receptivă la nou, interesată de pedagogie, de profesie învăţătoare (institutoare). Pentru meritele sale deosebite, a ajuns inspectoare pe regiunea Bucureşti pentru cursurile post-primare.

Grigore Moisil a avut o soră, Florica, şi doi fraţi, Ioan şi Gheorghe. Toţi cei trei fraţi au fost profesori universitari.

Sora sa a fost căsătorită cu arheologul Emil Condurachi, academician.

În jurul anilor 1958, numãrul academicienilor din familia Moisil era atât de numeros, încât fuseserã porecliţi „clanul Moisililor“: Constantin Moisil, istoric; Gr. C. Moisil, matematician; Constantin Daicoviciu, istoric; Virgil Vătăşanu, istoric de artã; Tudor Bugnariu, sociolog; Emil Condurachi, arheolog.

Zoe Petre, nepoata de soră a lui Grigore Moisil, a fost profesor universitar de istorie, între 1990 şi 1996 fiind decanul Facultăţii de Istorie din Bucureşti.

Astăzi, pe acest site, Aforisme de Grigore Moisil.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică