”Liviu Rebreanu: «Numai o pasiune puternică, unică, nezdruncinată dă preţul adevărat vieţii»” – articol de Pușa Roth

538
Pușa Roth Liviu rebreanu 1 septembrie 1941 revista culturala leviathan

27 noiembrie 1885, Târlișua, Bistrița-Năsăud – 1 septembrie 1944, Valea Mare, Argeș

fila de calendar rubrica leviathan.ro”Ideea nu poate muri. Ideea e sufletul omului.” (”Ion”)

”Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său. Raiul unuia poate să fie iadul altuia. Fericirea e clădită de închipuirea fiecăruia şi fiecare şi-o potriveşte ca o haină. Poate eu sunt croitor prea neîndemânatic. Şi poate că, din pricina aceasta, niciodată n-o să-mi găsesc haina râvnită…” (”Ion”)

”Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului.”(”Adam şi Eva”)

”Iubirea nu a ucis niciodată. Numai oamenii ucid în numele ei.” (”Pădurea spânzuraţilor”)

”Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea.” (”Adam şi Eva”)

”Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.”(”Pădurea spânzuraţilor”)

”Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, până în sânul nemărginirii… Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură.”  (”Ion”)

Referindu-se la personalitatea lui Liviu Rebreanu, G. Călinescu spunea: ”Meritul domnului Rebreanu este că, bizuit pe o dreaptă intuiţie, a rămas totuşi în sfera unei conştiinţe artistice superioare, că a eliminat lirismul, creând romanul obiectiv. Eroul este sufleteşte elementar, conştiinţă care oglindeşte şi înalţă încât literatura aceasta nu e folclor ci artă.

Domnul Liviu Rebreanu a pus temelia romanului fără a sării peste realitate continuând în chip firesc nuvela, făcând aşa fel că istoricul literar de mâine va înţelege cu desăvârşire rostul şi cauzele izbânzii sale”.

Romancier, dramaturg, academician, Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca, azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). În tinerețe, mama sa (1865 – 1945) era pasionată de teatru, fiind considerată ”primă diletantă” pe scena Becleanului de baștină. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului., despre care scriitorul va spune mai târziu, asemenea lui Creangă, că a fost paradisul copilărie sale: ”În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu.”

A început cursurile școlii primare în anul 1891. Autorul va rememora cu duioşie această perioadă, a primelor sale zile de şcolar: ”Cele dintâi plăceri ale slovei tipărite și ale științei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au pasionat, Poveştile ardeleneşti ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.”

În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară, și apoi în limba română, multe amintiri din copilărie aduc pe oamenii acestor locuri în prim-plan, asemenea lui Creangă, însă în alt registru scriitoricesc. Locul copilăriei este fixat în imaginarul Pripas, identificat de cercetători cu Prislopul în care Rebreanu a locuit mai târziu, unele episoade din romanul Ion” au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului, Cuibul visurilor, cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor.

Citeşte articolul (partea I) în „Occidentul românesc”, an II, nr. 17, iulie 2012, p. 11

Partea a II-a în „Occidentul românesc”, an II, nr. 18, august 2012, p. 11

Partea a III-a în „Occidentul românesc”, an II, nr. 19, septembrie 2012, p. 11

Vineri, 19 septembrie 1941: Liviu Rebreanu, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, dă un interviu la Radio ziaristului Dem Theodorescu, despre noua stagiune a Naţionalului, care începea sâmbătă, 20 septembrie. Este singura înregistrare cu vocea lui Liviu Rebreanu păstrată în Fonoteca de Aur a radiodifuziunii (înregistrare discografică remasterizată). În acest interviu, directorul Rebreanu vorbeşte şi despre ceea ce s-a numit în istoria teatrului românesc ”bătălia celor Hamleţi”: trei mari actori, Valeriu Valentineanu, George Vraca şi George Calboreanu joacă succesiv rolul lui Hamlet.

Înregistrare discografică remasterizată. Copyright Radio România

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă

Vezi Arhiva rubricii Filă de calendar 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.