”Lumea privită prin ochii copilului din noi” de Lică Barbu

137
Desen de Lică Barbu
Desen de Lică Barbu

logo lumea lui licutaCu ceva timp în urmă, cineva din colectivul redacţional al revistei ”Leviathan” mi-a propus să susţin o rubrică periodică despre ceva. Ei, şi ”ceva”-ul ăsta m-a răsucit pe toate părţile. Despre ce sau despre cine? Unde, cum, în ce fel, erau întrebări care se învârteau în mintea mea exact atunci când mă voiam a fi mai relaxat, adică în somn.

M-am tot învârtit pe Internet, prin biblioteca memoriilor, pe la vecini, pe stradă, doar-doar voi găsi o idee. Un amic mi-a sugerat să scriu despre lista de cumpărături, şi-aşa umblu zilnic cu ea în buzunar. Fleoşc! Am luat-o ca pe o glumă şi i-am sugerat să se ducă la gară, poate prinde un tren mai inteligent. Nu mă mai cunoaşte.

Muza mea inspirată (de parcă aş avea vreuna personală, dar mă rog!) mi-a ieşit în cale, la propriu, când mă aflam deunăzi pe stradă, cu o destinaţie neimportantă, şi priveam zâmbind cum un vrăbioi vrăjea ciripind o vrăbiuţă inocentă, aflaţi pe o rămurică de salcâm indiferent.

Un strigăt care venea de pe trotuarul de vizavi m-a trezit din melancolia jocului nupţial păsăricesc:”Licuţăăă!”

Un puşti de vreo 6-7 ani, bucuros că m-a văzut, îmi făcea cu mâna ca la cineva drag, cunoscut. Aducea un pic cu Ştefan, nepotul meu, dar nu era el, iar prin vecini nu aveam cunoştinţă de un astfel de puşti. Atunci de unde până unde să mă strige aşa nitam-nisam pe stradă un copil, mai ales că eu, tânăr pensionar, eram cu aproape de zece ori vârsta lui. Dar nu contează asta. Zic acum, nu atunci, căci imediat am făcut legătura cu mini-lansările de carte ”Lumea lui Licuţă”, cartea mea de debut, prin şcolile gimnaziale brăilene. Asta era.

L-am pupăcit simbolic şi nici după doi paşi mi-a venit ideea cu rubrica la revistă. Păi, ce mă frământa pe mine zilnic, ce nebunii erau în mintea mea în orice secundă, ce jocuri imaginare zburdau în ochii mei tot timpul, ce fel de magii îmi dădeau miros de libertate? Păi, ce altceva decât un sentiment extrem de simplu: Dorul de copilărie.

Parcă înţelegându-mi gândul, vrăbioiul şi vrăbiuţa au trecut razant prin faţa mea, ciripind fericiţi a lună de miere.

Şi atunci, m-am hotărât. Rubrica pe care urma să o susţin la revista ,,Leviathan” va fi în acest teren de joacă al copilului din noi. Şi nu numai, îl voi impulsiona pe Licuţă să-şi dea drumul la scris adevăruri despre Lumea noastră, despre cum vede el această Lume, despre toate tarele şi greşelile Oamenilor mari, despre Universul pe care nu-l văd mulţi din cauza ”copacilor”, despre ce-o fi. Licuţă are pregătit tot arsenalul Vieţii ca să demonstreze pentru ce trăim.

”De ce Lumea copilăriei?”, îmi vine o întrebare instantaneu. De ce nu? Ete, na!

Mi-am zis ”Doamne ajută!” şi-am trecut la treabă.

Mulţi dintre voi veţi spune cǎ am dat în mintea copiilor. Parţial adevǎrat, pentru cǎ eu nu am dat, eu am ”rǎmas” aşa de când eram copil.

Nu caut ca prin această rubrică despre copilărie sǎ-mi arǎt veleitǎţile literare, talentul la scris, filosofia vieţii sau, pur şi simplu, sǎ mǎ fac bǎgat în seamǎ. Acestea vin de la sine prin felul meu de-a fi, prin stilul simplu şi deschis, fǎrǎ dicţionare la îndemânǎ.

Când am început să scriu poveşti, am dorit sǎ scot în evidenţǎ inocenţa gândurilor unui copil şi magia lumii lui înconjurǎtoare, dar mai ales pentru a vǎ dezmorţi sufletul vostru încǎrcat de ani şi griji, pentru a vǎ regǎsi copilul din voi, acel copil rǎmas în joaca simplǎ şi curatǎ, ca o picǎturǎ de rouǎ în libertatea strǎzii, pentru a vǎ învinge teama de mirosul prafului de pe fructele cǎzute pe jos şi de durerea unei tǎieturi neştiute, apǎrutǎ-n vârtejul jocului şi tratatǎ la ”urgenţe” cu praf de stele, pentru a vǎ izbi în nǎri mirosul mâncǎrurilor gǎtite de mama, ca sǎ puteţi spune oricând, oriunde: ”Mâncare ca la mama acasǎ, nu am mâncat nicǎieri în lume!”, pentru a vǎ convinge sǎ trǎiţi în iubire fǎrǎ a pune condiţii cǎ: unul are funcţie mare, altul e celebru, altul e mai plin de el, unul e mai sǎrac, altul e mai bǎtrân, unul e mai puţin frumos, altul nu ştie gramaticǎ.

De-a lungul vieţii păstrăm în sângele nostru clipa copilăriei, iar când ea trece prin inimă, zvâcneşte vie în imagini inocente ale copilului din noi.

Prin această dorinţă a inimii, cu sentimentul păstrării jocului De-a Viaţa, am deschis această rubrică. Nu-mi doresc popularitate şi în niciun caz nu aştept recunoştinţă.

Iniţiativa a venit din chiotul zburdalnic de copil, din cristalinul ochilor inocenţi, din gândul nepătat al zâmbetului, din aventura începutului magic al vieţii, din veac de fiinţe dragi, din iubire.

Cu fiecare pas al cuvântului scris, Timpul încetineşte şi are tendinţa de a se întoarce la dorul din poala mamei, la prima joacă din stradă, la primul prieten, la prima zi de şcoală, la primul sărut. Toate rămân conturate în imagini ale copilăriei, marcând trecerea vieţii.

Poarta copilăriei e deschisă pentru totdeauna. De fapt, nici nu există poartă  într-o iubire de noi, într-un fantastic al imaginaţiei fără limite a oricărui copil. În ”Lumea lui Licuţă” soarele e fericit şi are de toate: inocenţă, iubire, frumuseţe, libertate, dorinţe, speranţe, linişte, strălucire, căldură, dăruire, bucurie, fericire, culoare, poveşti, cuvinte, lumină, zbor, jocuri, pupici, sclipici…

De aceea ne adunăm gândurile în poveşti. Ca sǎ trăim împreunǎ. Eu aşa înţeleg.

Iertaţi-mă cǎ v-am cerut sǎ vorbesc cu copilul din voi!

Oameni mari! Daţi în mintea copiilor!

Povestea lui Licuţǎ continuǎ!

P. S. În tot acest curcubeu de bucurii vă aştept pe toţi, indiferent de vârsta pe care o aveţi, să trimiteţi pe adresa mea de mail, lica_barbu55@yahoo.ro, creaţii literare, poveşti, legende, întâmplări din copilărie, poezii pentru copii, desene, jocuri educative, orice vreţi voi despre această minunată lume a copilăriei. Lucrările, după o prealabilă corectare, vor fi publicate în revista ”Leviathan”.  Un fluturaş vă va purta salba dorinţelor din voi.

Vă mulţumesc!

Cu drag, Licuţă!

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.