Îmi amintesc un exercițiu mai vechi, căruia i s-a spus de „cercetare științifică”! Bărbații, femeile și o biata virgulă, așa era tema filosofico-lingvistică despre care vă scriu acum. În cadrul unui experiment sociologic, unei grupe de 50 de oameni, în care erau în mod egal femei și bărbați, i s-a dat un text și însărcinarea să așeze în cadrul acelui text o virgulă. Textul era: „Dacă bărbatul ar ști realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe”. Toate femeile au pus virgula după „femeia”. Toți bărbații au pus virgula după „are”. Îmi îngădui să vă reamintesc că despre cultură se spune că este tot ceea ce ne rămâne după ce uităm ceea ce am învățat…
Cum a trecut ceva timp, constat că nu am uitat chiar toate lucrurile de… ieri. Găsesc, printre hârțoagele mele din anii trecuți, un text pe care mi l-a trimis o fostă elevă. Era despre simulările pentru bacalaureat, celebre, din fiecare primăvară… Nu s-a schimbat mare lucru. „Profesorii greșesc nu știu câte borderouri, după ce corectează două bacuri simultane, fără a fi plătiți sau scutiți de munca de la clasă, elevii de-a 12-a, măcar o parte, mai că erau să se ducă la urgențe după ce, în câteva zile, au încercat să învețe chestii adunate din patru ani de liceu, afară a plouat cu găleata toată săptămâna. Pachetul perfect… Imediat au apărut perlele elevilor pe Internet. Două m-am făcut să râd cu lacrimi: «Cartea nu este promovată pe Internet, ăștia în fiecare an greșesc subiectele» și «Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste este încărcată de sentimentalism, deoarece prezintă drama lui Ștefan care o iubea mult pe Otilia. Astfel, Călinescu împreună cu G o manevrează pe femeie să pună laba pe bani nu să trăiască cu gânduri filosofice, femeie șmecheră, cine mai ține la literatură.»”
Iată ce-mi mai scria, atunci, domnișoara pe care o țin minte foarte bine: frumoasă, delicată, inteligentă… Chiar, ce s-o fi ales de ea? „Mi-au plăcut și oamenii care au redactat subiectele de la limba română. Ce pretenții să mai ai de la noi, când tu ai scris pe foaia de examen «Ministerul Certării» și care, în loc de pe care? Când am ieșit de la simulare și le-am spus unor tipe că am scris despre Ultima și Prima, se uitau la mine ca la balamuc: Cum? Tu nu ai scris Ion? Nuuu, că eu n-am realizat că Ion e un roman de analiză psihologică, în care eroul analizează adâncimea fiecărei brazde de pământ și când sapă se tot întreabă: «A fi sau a nu fi?», «Mă înșeală sau nu?». Colega mea de bancă mă întreba disperată ce e ăla un faur și cum se scrie nimicnicie? Cum se aude, probabil…”
Ai dreptate, fata mea, chiar și acum, după vreo opt ani. Dar cine să ne audă?
