După experimentul cunoscut de la TV, „Schimb de mame”, curiozitatea ne împinge să facem un „Schimb de soții” și iată avem cele două femei pe care le introducem în jocul nostru.
Oare cum se vor adapta noilor condiții de viață? Putem doar să ne imaginăm unul dintre scenarii.
Marta, femeia simplă a cărei viață nu a fost deloc ușoară, s-a trezit într-o casă mare și frumoasă, în pijamale de mătase și cu noptiera plină de creme și parfumuri.
Era destul de târziu când telefonul a sunat.
‒ Bună dimineața, frumoasa mea, te-ai trezit?
‒ Bună dimineața, sunt trează de mult timp, făceam curățenie prin casă, răspunse ea veselă.
Soțul sunase pentru a-i da de știre că într-o săptămână ajunge acasă, iar Marta s-a bucurat că avea pe cine răsfăța cu grija ei.
Când a mers să ridice banii de la el, aproape că i s-a tăiat respirația, niciodată nu avusese o așa sumă cu care să facă ce vrea. Nici nu știa ce ar putea face cu atâția bani. Să cumpere ceva pentru casă ori să-i cumpere lui un cadou, să deschidă un cont de economii? Nicio clipă nu s-a gândit să cheltuiască ceva pentru ea, avea de toate, chiar cu mult peste necesitățile ei. Așa că i-a cumpărat bărbatului un parfum, a plătit utilitățile, iar restul i-a împărțit la doi: o sumă a depus-o într-un cont pe care l-a deschis pentru copii, deși copiii erau la casele lor, iar altă sumă a depus-o într-un cont cu destinație pentru zile negre.
Întoarsă acasă, cu bănuții pe care îi avea din vechea viață, a făcut o listă de cumpărături pentru cămară. Avea de gând să-i pregătească soțului cele mai gustoase feluri de mâncare. A terminat curățenia, a făcut cumpărăturile și seara, la culcare, a mulțumit cerului pentru toată această abundență. Părea un vis frumos din care n-ar fi vrut să se mai trezească.
Când omul ei a venit acasă, încărcat cu daruri, ea l-a sărutat și l-a mustrat cu voce calmă:
‒ Oare chiar era nevoie să arunci banii pe toate acestea? Nu-mi lipsește nimic, singurul lucru care ne lipsea la amândoi era grija zilei de mâine, așa că am deschis două conturi de economii, unul pentru copii și unul pentru noi doi.
Omul rămase stupefiat. Femeia lui să facă așa ceva? Nici în cele mai frumoase vise nu s-ar fi putut întâmpla. Din acel moment simți că are pentru ce munci și-și propuse să fie mai atent la cheltuieli. Femeia dăduse tonul unei altfel de muzici, viața tumultoasă trebuia să ia sfârșit, un soi de maturitate se instalase în gândirea lui.
Dacă schimbul ar fi durat până la capătul vieții, un trai simplu și liniștit i-ar fi așteptat pe ambii.
Ceasul a sunat dimineață devreme iar Fiona, nefiind obișnuită cu acest orar, îl opri și continuă să doarmă.
Bărbatul se trezise și pufnea nervos prin bucătărie, semn că-și pregătea singur micul dejun. Fără să mai bea cafea pentru că nimeni nu o făcuse, ieși trântind cu putere ușa.
În acel moment, Fiona, nervoasă la rândul ei, sări din pat. O casă destul de sărăcăcioasă îi era acum căminul, dar primul lucru la care se gândi fu cu ce se va îmbrăca astăzi.
Niște haine vechi și demodate o așteptau în șifonier, lucru care aproape o făcu să plângă. „Nu cremă, nu parfum, cosmetice zero, cum voi ieși pe stradă?”, fu prima ei grijă. Învârtindu-se prin casă, dădu cu ochii de frigider și-l deschise: nimic din bunătățile fine cu care era obișnuită.
Mașina de spălat rufe era avariată și era prevăzut să fie reparată la salariu, până atunci, trebuia să spele cu mâna. „Dezastru!”, exclamă Fiona cu un gust amar și temându-se că va mai descoperi și alte nereguli, renunță și hotărî să plece la plimbare pentru a se calma.
Îmbrăcată sărăcăcios, mergea pe străzi lăturalnice ca nu cumva să fie recunoscută de cineva și să râdă de ea. Se așeză pe o bancă dintr-un parc și începu să plângă de revoltă. „Nu pot trăi așa, sărăcia mă omoară, nu mă pot obișnui cu o asemenea viață”, șopti strângând din dinți și luă drumul înapoi către casă, unde bărbatul venit pentru prânz își făcuse niște ouă fierte și mânca dus pe gânduri.
Privi la femeia care tocmai intrase pe ușă și gândi: „Este adevărat că e mai frumoasă decât Marta, dar frumusețea nu valorează mare lucru dacă lipsesc alte calități.”
‒ Am nevoie de bani, îi spuse ea scurt.
‒ Până la salariu nu sunt bani decât pentru mâncare.
‒ Atunci, poate ar trebui să muncești mai mult pentru că eu nu mă mulțumesc cu puțin, răspunse Fiona tăios.
‒ Voi munci mai mult dacă și tu vei munci.
‒ Nu eu trebuie să muncesc, tu ești bărbat și ești obligat să aduci banii în casă.
‒ Atunci, te vei mulțumi cu ce aduc eu, încheie omul discuția.
‒ Nu pot spăla cu mâna, nu pot găti cu ceea ce este în frigider, nu pot ieși fără un ban în buzunar și nu pot trăi în aceste condiții, veni potopul de reproșuri din partea ei.
„Voi sta închisă în casă și voi aștepta să treacă perioada asta neagră”, hotărî Fiona și se așeză pe un fotoliu privind la pereți.
‒ Iar eu îți spun că te vei ocupa de casă și vei închide gura.
‒ Mai vedem noi, răspunse înțepată și puse picior peste picior.
Bărbatul simți că i se urcă sângele la cap, dar ideea că nu va avea o asemenea femeie pentru toată viața, îl determină să nu înceapă un scandal.
Fiona dăduse tonul unei altfel de muzici, plină de nemulțumiri, dar care îl puse pe gânduri. Poate ar trebui să facă mai mult pentru Marta, poate ar trebui să o stimuleze să vrea mai mult de la viață și de la el. Fiona, cu toate mofturile ei, adusese totuși ceva bun: își dădea seama că de el depinde ca viața lui cu Marta să se schimbe în bine.
Portimão, Portugalia
Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer
La Editura Leviathan a apărut romanul Când îngerii se dezbracă de aripi de Dori Lederer. Detalii, click aici.
