”Mărturia lui Lucian Blaga despre Unire” de Daniela Șontică

800
Daniela Sontica Lucian Blaga si Marea Unire

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roScriitorul și filosoful Lucian Blaga (1895 – 1961) avea vârsta de 23 de ani în 1918. Făcuse studii de teologie ortodoxă la Sibiu și Oradea, iar în anul Unirii mai avea încă doi ani de învățat la Viena, unde începuse în 1916 studiile universitare de filosofie. Doctoratul și l-a luat în 1920. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. Cunoștea, desigur, situația politică foarte bine. Fire mai mult contemplativă și meditativă, nu intrase în mișcarea tinerilor transilvăneni de eliberare de sub regimul austro-ungar, care militau cu scrisul și fapta pentru unitatea națională. Cu toate acestea, a vibrat profund românește când a văzut că visul secular al românilor se împlinește la Alba Iulia. Alături de oamenii din satul în care se născuse, Lancrăm, și de cei din toate satele transilvănene, care mergeau cu căruțele sau pe jos spre Alba Iulia, a pornit și Lucian Blaga împreună cu fratele său spre cetatea Unirii.

Din însemnările sale aflăm ce emoții a trăit în acea zi: ”La Alba Iulia, nu mi-am putut face loc în sala Adunării. Lionel, care era în delegație, a intrat. Am renunțat c-o strângere de inimă și mă consolam cu speranța că voi afla de la fratele meu cuvânt despre toate. Aveam, în schimb, avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe câmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. Pe câmp se înălțau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau nației. Pe vremea aceea nu erau microfoane, încât oratorii, cu glas prea mic pentru atâta lume, treceau pentru multiplicarea ecoului de la o tribună la alta. În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te făcea să uiți totul, chiar și stângăcia și totala lipsă de rutină a oratorilor de la tribună. Seara, în timp ce ne întorceam, cu aceeași trăsură la Sebeș, atât eu, cât și fratele meu, ne simțeam purtați de conștiința că «pusesem temeiurile unui alt Timp», cu toate că n-am făcut decât să «participăm» tăcuți și insignifianți, la un act ce se realiza prin puterea destinului. Faptul de la răscrucea zilei, cu tări și atmosfera sa, ne comunica o conștiință istorică. Când am trecut prin Lancrăm, satul natal, drumul ne ducea pe lângă cimitirul unde, lângă biserică, tata își dormea somnul dub rădăcinile plopilor. Zgomotul roților pătrundea, desigur, până la el și-i cutremura oasele. «Ah, dacă ar ști tata ce s-a întâmplat!», zic eu fratelui meu, întorcând capul spre crucea din cimitir. Și, cât a ținut drumul prin sat, n-am mai scos un cuvânt, nici eu, nici Lionel. O emoție ne strânsese gâtul ca o mână, care încetul cu încetul se înmuia, după ce voise să ne sufoce. În sat, dintr-o curte, neașteptat, în noapte, un strigăt de copil: «Trăiască România dodoloață!»” (1)

După întregirea României, Lucian Blaga a fost diplomat, ocupând succesiv posturi de atașat cultural și de presă în legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost, de asemenea, și subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937 – 1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938 – 1939).

Revenit în țară, a fost profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, unde a funcționat până în 1948, când a fost îndepărtat de la catedră. Motivul era unul politic, Blaga refuzând, se pare, intrarea în Partidul Național Popular, care era un satelit al celui comunist. A lucrat apoi la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei, dar nu i-au mai fost publicate cărțile, tot ce a scris în acea perioadă apărând postum.

Cel care a mers cu trăsura din Lancrăm la Alba Iulia pentru a trăi pe viu înfăptuirea Marii Uniri avea să moară la 9 mai 1961.

________

(1)”Marea Unire a românilor în izvoare narrative”, antologie, ediţie, studiu introductiv şi note de Stelian Neagoe, București, Editura Eminescu, 1984, pp. 149–150.

Fragment din spectacolul ”Hronicul şi Cântecul Marii Uniri”, după ”Hronicul şi Cântecul Vârstelor” de Lucian Blaga. Scenariu de Rodica Mandache. Adaptarea radiofonică: Felicia Pinte şi Magda Duţu. Regia artistică: Gavriil Pinte. În rolul lui Lucian Blaga: Marcel Iureş. Spectacolul, producție a Teatrului Național Radiofonic, va fi difuzat în premieră absolută sâmbătă, 1 decembrie 2018, la ora 20.30, la Radio România Cultural. Spectacol realizat în cadrul proiectului  ”Scriitori români interbelici și Marea Unire”, proiect cultural finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Comentați via Facebook

1 COMENTARIU

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.