”Molière la Iași” de Christian Tămaș

116
Imagine din spectacolul ”Avarul”. Perform A.R.T., Iași
Imagine din spectacolul ”Avarul”. Perform A.R.T., Iași

cronica de teatru logo leviathanMiercuri, 6 martie 2019, publicul ieșean a avut ocazia să se întâlnească, în Sala mare a Teatrului pentru Copii și Tineret, ”Luceafărul”, din Iași, cu ”Avarul”, una dintre comediile cele mai cunoscute și mai jucate ale lui Molière.

Pusă în scenă și jucată în aceeași manieră clasică cu care ne-au obișnuit deja membrii trupei Perform A.R.T., comedia lui Molière s-a transformat miercuri seara într-o reprezentație spumoasă, în care viziunea regizorală semnată de Daniel Nițoi, vivace și în permanentă interacțiune cu sala acolo unde textul a permis acest lucru, harul interpreților personajelor molierești, scenografia sugestivă, semnată de Simona Marcu, ilustrația muzicală, aparținând lui George Marcu, și coregrafia (Izabela Bostan-Kevorkian, Mădălina Mechenici) au reușit să îl transleze pe spectator în casa lui Harpagon din Parisul sfârșitului de secol al XVII-lea.

Astfel, Harpagon (Tudorel Filimon), Cléante (Vasile Filipescu), Élise (Oana-Gabriela Drăghici), Valère (Jean Lemne), Mariane (Anne-Marie Zaharia), Anselme (Florin Kevorkian), Frosine (Cristina Deleanu), Jupân Simon și Jupân Jacques (Eugen Cristea), La Flèche (Daniel Nițoi) și Frosine 2 (Mariangela Coldea) ni s-au perindat pe dinaintea ochilor cu un aer credibil și firesc, ceea a contribuit la reușita acestei reprezentații, absența unor personaje secundare: dame Claude, servitoarea lui Harpagon, Brindavoine și La Merluche, lacheii săi, comisarul și secretarul acestuia, precum și prezența unei a doua pețitoare (Frosine 2) în această viziune regizorală neimpietând cu nimic asupra unui spectacol teatral dens și bine articulat.

Abilitatea cu care Tudorel Filimon ne-a oferit un Harpagon viclean, dar senilizat de obsesia sa pentru prețioasa-i casetă cu bani, iscusința cu care Cristina Deleanu ne-a demonstrat că pentru marii actori nu există roluri mici și capacitatea lui Vasile Filipescu, a lui Jean Lemne, a Oanei-Gabriela Drăghici și a Mariangelei Coldea – fără a-i uita pe Anne-Marie Zaharia și Florin Kevorkian – de a intra fiecare ”în pielea” personajului său ori în ”pieile” personajelor sale – cazul aparte al lui Eugen Cristea care, cu ghidușia-i (re)cunoscută a dat viață atât unui original Simon ușor ”englezit”, cât și unui sclipitor jupân Jacques bun la toate, bucătar, vizitiu și servitor –, precum și aceea a lui Daniel Nițoi, care l-a întruchipat pe un La Flèche pus pe șotii și nițel cam hoț, au constituit coloana vertebrală a unei reprezentații ce a beneficiat de coeziunea, coerența și forța unui joc actoricesc de clasă, menit să satisfacă așteptările celui mai exigent spectator și de care însuși Molière nu credem că ar fi fost nemulțumit.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.