Cu un unghi de derivă electorală estimat la vreo 2%-3% și cu axul cârmei îndoit de loviturile succesive venite dinspre DNA, la nici doi ani de la lansarea sa în apele tulburi ale politicii dâmbovițene, șalupa politică prezidențială Partidul Mișcarea Populară (PMP) a fost andocată zilele trecute pentru reparații în regim de urgență. Imposibilitatea de a remedia defecțiunile în Șantierele Navale Cotroceni – preluate între timp de către un concern rival de interese conjuncturale(PDL-PNL), dar și faptul că famiglia PSD a fost băgată în silenzio stampa de noul naș ideologic din Kiseleff, nr.10, a făcut ca operațiunile să se desfășoare într-un cadru aproape provincial, departe de vâltoarea mediatică din perioada 2010-2014.
Evaluarea stării tehnice a corpului navei și a echipamentelor și instalațiilor montate la bord s-a dovedit însă necruțătoare: pe lângă vizibilele probleme de stabilitate și flotabilitate electorală, inspecția a confirmat gravele deficiențe ale aparatului propulsor marca Tomac, instalat de armator după avaria motorului prezidențial Udrea (cu care ambarcațiunea a fost echipată de fabricant). Față în față cu pericolul iminent al rămânerii în stare de derivă înainte de cursa legislativă din 2016, echipajul și armatorul Partidului Mișcarea Populară au avut o singură opțiune: renunțarea la experimente cu motoare alternative și scoaterea de la naftalină a proaspăt pensionatului împingător “Traian”, o navă târșită prin campanii electorale și referendumuri, capabilă să propulseze șalupa ideologică deasupra pragului electoral de 5%.
Așa se face că, într-o sâmbătă de octombrie 2015, peste 5000 de persoane (membri ai echipajului și rude ale acestora), au umplut până la refuz Sala Palatului din capitală, aplaudând frenetic momentul în care bătrâna ambarcațiune politică “Traian” a ancorat la cheu. Ritualul conectării împingătorului la șalupa a fost, în egală măsură, solemn și plin de profunde încărcături emoționale pentru cei prezenți, mai ales că un nou ansamblu navigant – rezultat din uniunea simbiotică dintre Partidul Mișcarea Populară și împingătorul “Traian” – a vazut lumina zilei.
Ceremonia de botez a noului prunc ideologic numit Mișcarea Populară, a fost evident, spumoasă, făcând masele de populari să plonjeze într-o stare de paroxism cu nuanțe electorale… Și la urma urmei, nu chiar atât de nemotivat pe cât ar putea părea la prima vedere. În primul rând, pentru că “Traian” – chiar și cu o fiabilitate a motoarelor inferioară parametrilor standard din era în care își auto-propulsa hegemonia carismatică prin rețeaua navigabilă națională, chiar și cu carena ruginită și cu multe nituri care stau să plesnească – rămâne singurul împingător veritabil din lumea ambarcațiunilor care populează apele politicii dâmbovițene și, probabil, singura opțiune pentru ca Mișcarea Populară să ajungă în portul elitist al consumatorilor de ciolan parlamentar. Ceea ce, realist vorbind, nu o poate face nici propulsia sforăitor-patetică a M10, nici pânzele cârpite ideologic ale PSRO, nici vâslitul haotic al protocroniștilor din PRM și PRU și, cu certitudine, nici parasailing-ul șmecherilor din ALDE. În al doilea rând, pentru că – în afară de UDMR – “Traian” este singura ambarcațiune care, indiferent de apostaziile doctrinare sau ideologice, va beneficia în permanență de un semnificativ surplus de combustibil electoral venit din zona României minoritare. Și nu în sensul celor 200 de prieteni hipsteri care votează constant cu Remus Cernea, ci în sensul a sute de mașinării de partid neo-prostestante, care vor pompa la greu voturi în rezervoarele supra-dimensionate ale împingătorului.
