„Navetiştii” (4) de Lică Barbu

47
Desen de Lică Barbu
Desen de Lică Barbu

sigla rubrica umor in serialÎn episodul trecut aţi făcut cunoştinţă cu Mască, un meseriaş care fabrică cuţite şi le vinde prin tren, ca de uz casnic şi care poartă pe faţă o mască motivând că are alergie la praf şi la navetişti, dar şi cu un alt personaj inedit, Brică, gardian public, care vorbeşte anagramat şi care intră în panică atunci când îl vede pe Mască plin de cuţite, ştiind că în zonă există un criminal evadat. Vocea din staţia gării, pusă la maximum, avertizează călătorii despre un cocoş rătăcit.

Să vedem ce urmează în acel tren cu călători panicaţi de faptul că vor fi vizitaţi de un criminal!

Săndel şi Ilie îşi văd liniştiţi de-ale lor în compartimentul în care s-au aşezat.

Ilie face socoteli visând la un câştig Loto.

‒ Cu 19 la sută impozit… Cât o fi 19 la sută din 50 de miliarde? Auzi, Săndele? 50 de miliarde e postul la Loto.

‒ Poate potul, nu postul, îl corectă Săndel.

‒ Mă rog!… Dacă nimeresc potul ăsta, cum zici tu, le dărâm pe toate fetele şi dau şi eu la facultate ca tine. Ce? Io-s mai prost?

‒ Există o facultate şi pentru cei ca tine.

‒ Azi-noapte, pe la primul cântat de cocoş, am visat nişte numere.

‒ Auzi? Tu te scarpini în somn? Fac nişte cercetări, ştii?, îl întrebă Săndel cu gândul la aparatul de scărpinat oriunde, pe care voia să-l inventeze.

‒ M-am trezit şi am uitat numerele.

‒ Deci, te scarpini.

‒ Cred că am să mă culc cu un pix în gură şi le scriu pe pernă.

‒ Merge şi pe limbă… Cu ce mână te scarpini?

‒ Parcă era un 6, un 25 şi parcă, parcă, un 8.

În acel moment intră Brică agitat şi cu ochii cât oul de raţă.

‒ Pleacă şi 25 la trenul 8. (Trenul pleacă la 8 şi 25), îi anunţă Brică imediat cum a intrat.

‒ Ptiu! Mi-ai luat visul din cap. Ce-ai măi, Brică? Te-a fugărit mecanicu’ trenului să-i dai cheia tubulară de 17, ce ai?

‒ Ştiţi nu voi? Evadat Poliţia în criminal un tren caută. Cuţite am unul eu cu văzut. (Voi nu ştiţi?Poliţia caută în tren un criminal evadat. Am văzut eu unul cu cuţite.)

Speriat, Săndel şi-a adus aminte:

‒ Na! M-am scărpinat în fund să plec azi de acasă.

‒ Şedeţi, mă, blând! Vă speriaţi ca nişte muieri. Dacă e Poliţia în tren, e ca şi rezolvată problema. Unul nu mai scapă.

Săndel sări brusc în picioare.

‒ Cum, adică? Ne taie pe toţi?

‒ Ne taie în şapte împărţit la trei. Chiar, pe 7 nu-l am la Loto.

‒ Împuşcă nu Poliţia taie. (Poliţia împuşcă, nu taie.)

‒ Împuşcă, taie, tot aia, dar nu pe noi. Staţi liniştiţi! Măi, Brică! Eşti ditamai gardianul public la Belu, ce naiba! Măi, Săndel! Eşti tânăr cu carte. Mâine-poimâine scoţi o invenţie de scărpinat, zău aşa. Te mănâncă spinarea? Fiţi calmi. Dacă câştig la Loto, vă pun câte un bodiguard la amândoi.

‒ Ei, nu, că asta-i prea de tot! Ai făcut o cacafonie.

‒ Ce-i aia, bre?

‒ Ai spus „dacă câştig” şi asta-i o cacafonie.

‒ Adică, câştigul la Loto e o cacafonie? Atunci ce să mai zic de salariul meu. E o spârcofonie.

Săndel şi Brică se amuză iar atmosfera devine calmă.

‒ Ioc întârzii dacă serviciu la salariul azi. (Dacă întârzii la serviciu, ioc salariul azi.)

‒ Dacă câştig o cacafonie ce-mi mai trebe’ serviciu? (Îngrijorat de întârziere, Ilie se uită la ceas.) Ce dreacu au ăştia de nu mai pleacă? (Se ridică şi se uită pe geam.) Cred că e şina pe altă cale ferată de nu pleacă… Mamăă, ce de poliţişti în gară! Unul şi unul. Parcă-s fraţi.

Se aşterne o linişte parţială. Fiecare mormăie ceva.

‒ Mda! Şi?

‒ Hâm!

‒ Păi…

‒ Hai, să nu…

Toţi se fac că plouă, dar ştiu sigur despre ce e vorba. Ilie se prinde primul de intenţia lor:

‒ Gata! Asta e! Un şeptic. Sandule, scoate cărţile!

‒ Aşa, domnilor. Vreţi să stricăm obiceiul?, clarifică Săndel situaţia, scoţând din geanta pe care scria „Cărţi” un pachet de cărţi de joc.

‒ Eu spun să vrut am, dar.. (Eu am vrut să spun, dar..)

‒ Lasă, măi Brică! Când gândeşti nu te bâlbâi şi eu ţi-am citit gândul. Taie cărţile!

Brică taie cărţile şi se uită la ultima carte.

‒ Cât era?, îl întrebă Săndel curios.

‒ Să spun pot nu. Nu gând în bâlbâi. (Nu pot să spun. În gând nu bâlbâi.)

Hai, spune! Te înţelegem oricum, îl rugă şi Ilie curios.

‒ E serviciu de secret. (E secret de serviciu.)

‒ Ce serviciu, mă? Paznic la Belu? Fâs.

‒ Mormânt la secretul e de noi serviciu. (Secretul de serviciu e la noi mormânt.)

În cadrul uşii apare ţiganul Vandam cu un coş în mână. În coş, un cocoş. Se pare că e cel cu care am făcut cunoştinţă în episodul anterior, că prea seamănă. Ciorbă Vasilică, de el vorbeam.

Vandam o dă pe o spaniolă stâlcită şi încearcă să-i fraierească pe cei trei:

‒ Bonas dias cheridos straieneros! Trăi-v-ar toate neamurile în Spaţiul Shenghen, că mi-aţi ieşit în cale când buzunarele mi-s goale. Io sono comercianto din Negreşti. Vadamos mi nome, iar el (şi arată la cocoş), un asistento de galina, Ciorbă Vasilică, de-l atingi dai o sutică. Cu cine am onoarea?

Cei trei au rămas cu gurile căscate şi picioarele crăcănate. Toţi trei lasă cărţile cu faţa-n jos şi-i fac jocul.

Va urma

„Navetiștii” (1)

„Navetiștii” (2)

„Navetiștii” (3)

La Editura Leviathan a apărut volumul Aventurile lui Licuță dincolo de Capătul Lumii. Detalii, click aici.

Vezi arhiva Lică Barbu

Arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi arhiva rubricii Proză scurtă

Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește                                                            

 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.