”Nem tudom, Ildiko!” de Florentina Loredana Dalian

329
Tableta Florentina Loredana Dalian leviathan.ro

ganduri dulci amarui florentina dalian rubrica leviathan.roRăspunzând unui apel din străinătate pe telefonul de serviciu, o voce feminină a început să-mi turuie în maghiară, discurs din care am înțeles un singur cuvânt: ”urea”, de unde am dedus că tipa reprezenta o firmă producătoare sau vânzătoare de uree și că ținea morțiș să ne vândă și nouă, având în vedere că asta e materia primă pe care o folosim.

Îi întrerup tirada, cu engleza mea, fără de care nu mi s-ar fi permis postul pe care-l ocup, chiar dacă e unul preponderent tehnic: ”I do not understand your language.” Tipa se blochează, iar telefonul scoate un ”Oh!” care mi-a frânt inima. Îi mai acord o șansă, că – vorba aceea – orice om are dreptul la a doua șansă. ”Could you speak English, please?” Telefonul geme din nou și parcă aud un îndepărtat ”No”, iar o undă de regret pare că însoțește tonul de dincolo de receptor/emițător. Am vrut să adaug ”Or Romanian?”, dar m-am gândit că ar fi prea mult pentru biata victimă. Astfel că mă decid să nu-mi mai pierd din timpul prețios și închei cu un scurt și apăsat: ”Goodbye!”, închizând telefonul, fără să mai aștept ca acesta să geamă din nou a neputință.

Măi, aldi Arpad, mie-mi sunteți dragi (până când începeți să emiteți pretenții nefondate cu Ardealul și autonomia), pot înțelege, cu unele eforturi de imaginație, și că nu vreți sau nu puteți să învățați/vorbiți românește când locuiți, studiați și munciți în România, dar nu înțeleg în ruptul capului de ce nu învățați măcar engleza, dacă tot vreți să-mi sară banii din buzunar în buzunarele voastre.

Tocmai când cugetam astfel, telefonul mă avertizează că am primit mesaj. Era un mesaj de-a dreptul în limba română (deci știai, Ildiko, cu cine vorbești, dar ce sperai, păpușă, să cunosc eu limba ta maghiară, nu?), mă rog, într-o română aproximativă bine googălită-translațită: ”Numele meu e Ildiko B. din Ungaria. Există vânzător urea, AdBlue de fabricație (vrea să zică «pentru fabricarea AdBlue») etc. (Îmi dă preț, cantitate, condiții tehnice). Aștept cu nerăbdare răspunde. Cu stimă, Ildiko.”

Așteaptă, Ildiko, așteaptă. În primul rând că nu ne trebuie, în al doilea că prețul oferit e incredibil de mare. Sper că ai apreciat că ți-am răspuns în cuvinte puține, cât să nu îți zdrobești googălul prea tare: ”Mulțumim, nu ne trebuie!”. Altfel, mă bucur pentru tine că ai descoperit avantajele Google-translate. Dar, dacă vei mai avea de gând vreodată să-mi vinzi ceva, fie și doar un ac, pune mânuța mai întâi pe carte. Hai, curaj, că nici nu doare, nici nu mușcă. Altfel… nem tudom dacă voi mai avea răbdare să-ți ascult tirada fără să-ți închid telefonul în nas. Pupici și spor la învățătură!

Slobozia, 29 iunie 2018

Vezi arhiva rubricii Gânduri dulci-amărui de Florentina Loredana Dalian

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.