Sâmbătă, 30 decembrie 2017, la ora 14.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați spectacolul ”Mofturi” de I. L. Caragiale. Realizatori: Costin Tuchilă, Pușa Roth și Vasile Manta. Spectacolul cuprinde: ”Moftul român” (1893, fragment), ”Moftangii: Rromânul, Rromânca, Savantul” (1893), ”Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!!” (1893), ”Politica” (1893, fragment), ”Temă și variațiuni” (1885), ”În stilul și cu sintaxa «Monitorului oficial»” (1877), ”Greșală de tipar” (1902), ”Gogoși” (1877, fragmente), ”Mofturi” (1893, fragmente), ”Amici” (1900), ”Mitică” (1900, fragmente), ”Tot Mitică” (1901, fragmente), ”High-life” (1893), ”Culmi” (1893, fragmente), ”C. F. R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări” (1893), ”Diverse” (1878), ”Eclipse” (1878), ”Telegrame” (1899, fragment), ”Succesul «Moftului român» (1893), ”Magnum mophtologicum” (1893), ”Moșii (Tablă de materii)” – 1901. Interpretează: Radu Beligan, Ion Lucian, Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Mitică Popescu, Valentin Uritescu, Petre Lupu, Valentin Teodosiu, Mircea Constantinescu, Magda Duțu. Data difuzării în premieră: 5 iulie 1998.
”O, Moft! tu ești pecetea și deviza vremei noastre. Silabă vastă cu nețărmurit cuprins, în tine încap așa de comod nenumărate înțelesuri: bucurii și necazuri, merit și infamie, vină și pățenie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politică, ciumă, lingoare, difterită, sibaritism, vițiuri distrugătoare, suferință, mizerie, talent și imbecilitate, eclipse de lună și de minte, trecut, prezent, viitor – toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi românii moderni, scurt: MOFT.”
În lectura actorului Radu Beligan, această caracterizare vesel-tristă, cu rol de profesiune de credință, desprinsă din ”Moftul român”, articol-program apărut în primul număr al periodicului ”Moftul român” (I, nr. 1, 24 ianuarie 1893), deschide spectacolul ”Mofturi” de I. L. Caragiale.
Acest spectacol are mica lui istorie. În 22 februarie 1998, se difuza la Radio România Cultural emisiunea ”Caragiale şi moftul român”, înscrisă în seria ”Clasicii dramaturgiei universale”, realizatori: Puşa Roth, Costin Tuchilă, Vasile Manta. Era a patra din respectiva serie, foarte lăudată de ascultătorii ce au avut bunăvoinţa de a ne comunica impresiile. În cea dedicată lui Caragiale am pus în discuţie moftul şi moftangiii revelaţi de contemporanul nostru Caragiale, permanenţi la noi, contemporanii lui Caragiale. Am invitat la microfon critici care au zăbovit asupra lor: Ştefan Cazimir, autorul studiului ”I. L. Caragiale faţă cu kitschul” (1988), Alexandru Condeescu, semnatar al unui strălucit eseu, ”Planeta Moft” (1997), subintitulat: O utopie critică despre rolul celei de-a patra puteri constituţionale (Sfinte Sisoe!) în opera lui I. L. Caragiale. Am dat cuvântul actorului Ilie Gheorghe de la Teatrul Naţional din Craiova, singurul care jucase până la data aceea roluri principale în toate piesele lui Caragiale. Textele şi fragmentele de texte (”Moftul român”, ”Moftangii”, ”În stilul şi cu sintaxa «Monitorului oficial»”, ”Temă şi variaţiuni”, ”Politică”, ”Succesul «Moftului român»”, ”Diverse”, ”Eclipse”, ”Telegrame”, ”Raport CFR”, ”Greşală de tipar”, ”Culmi”, ”Moşii – Tablă de materii”) au fost interpretate în premieră absolută la radio de mari actori: Radu Beligan, Ion Lucian, Mircea Albulescu, Valentin Uritescu, Mitică Popescu, Virgil Ogăşanu, în ordinea ”intrării în scenă”. Textelor enumerate li s-a adăugat schița ”Amici”, în versiunea inegalabilă a lui Radu Beligan și Ion Lucian. La înregistrare, în cunoscutul studio ”Mihai Zirra” al Radiodifuziunii (T1, cum îi zicem noi), am tremurat puţin, nu pentru că era iarnă. Există un ton, o nuanţă timbrală a intonaţiei, un ritm al dicţiunii, o valoare inefabilă a fiecărei respiraţii. Le prinzi în clipa privilegiată iar ea poate fi ratată din varii pricini, inclusiv tehnice. Nu s-a întâmplat, din fericire. Maeştrii nu se dezmint niciodată. Veniţi într-o după-amiază, cu un ceas înaintea amurgului, pe gheaţă, după un turneu epuizant, Radu Beligan şi Ion Lucian, albi la faţă, au rostit cu tăietură clasică, fără vreo ezitare ”Moftul român” şi ”Amici”. Textul xerocopiat aflat în faţa domniilor lor era o dulce inutilitate. Ochii se urmăreau reciproc, fixau microfonul.
Mircea Albulescu ne-a surprins a doua zi fonotecând unul dintre interviuri. Intrat vijelios în cabină, l-am auzit: ”Parşivilor, Caragiale fără mine?” A citit de îndată ”Rromânul” cu un r graseiat inimitabil. ”Caragiale fără mine, ai?!…”
Înregistrându-l pe Virgil Ogăşanu, am avut noi, în regie, emoţii. Stăteam lângă Vasile Manta la pupitrul acela lung, complicat, răspunzător de mii de ore de teatru. Priveam prin ciclop. Domnul Ogăşanu intrase în transă: ”Moşii (Tablă de materii)”. Un crescendo uluitor, apocaliptic în lectura textului, combinând nuanţele cele mai expresive, fără nici o respiraţie în plus. Spaima noastră – numai a noastră – era subînţeleasă: o atât de omenească bâlbă, o vocală inexpresivă, o virgulă omisă şi totul ar fi trebuit luat de la început. Nici vorbă: Virgil Ogăşanu a interpretat textul pe nerăsuflate. După finalul: ”Criză teribilă, monşer!”, a respirat adânc, parcă nesfârşit. A rămas puţin timp pentru felicitări şi mulţumiri, actorul se grăbea la teatru, avea repetiţie…
Să revin: replica ”Mofturi!” (cu varianta ”Moft!”) din ”Moftul român” este rostită de Ion Lucian de fiecare dată altfel (de 15 ori, conform textului), de la expresia plictisului la cea a ironiei capricioase, de la asprimea de buzdugan la revărsarea de fiere, de la zâmbetul fudul la dispreţul sec. O bogăţie de sensuri prin aceleaşi silabe aruncate meşteşugit în auz, cât imperiul fără graniţe al mofturilor. Fragmentul din ”Moftul român” constituie pregenericul emisiunii menţionate; câteva pasaje din el – încheierea. După difuzarea benzii, nu am abandonat – să nu aveţi altă impresie! – mofturile… Am închegat alături de Pușa Roth și Vasile Manta un spectacol radiofonic cu titlul ”Mofturi” de I. L. Caragiale, trimis în eter pe 5 iulie 1998. Durata lui este similară cu cea a emisiunii din seria ”Clasicii dramaturgiei universale” (87 minute; cu o variantă scurtată, de 60 minute). Am pus la locul cuvenit textele omise din motive de spaţiu în emisiunea ”Caragiale şi moftul român”; adică, au apărut integral ”Temă şi variaţiuni”, ”Moftangii”; am introdus altele, ”Mitică”, ”Tot Mitică” ş.a.m.d. Un spectacol, s-a spus, de teatru, deşi se bazează pe proză jurnalistică…
Fragmente din spectacolul ”Mofturi” de I. L. Caragiale:
”Moftul român” (fragment), articol-program, nesemnat, apărut în ”Moftul român”, seria I, nr. 1, 24 ianuarie 1893, p. 1. Interpretează: Radu Beligan și Ion Lucian
”Politica” (fragment), apărut fără semnătură în ”Moftul român”, seria I, nr. 17, nedatat, probabil 21 martie 1893, p. 2–3. Interpretează Virgil Ogășanu
”Moșii (Tablă de materii)”, apărut în ”Moftul român”, seria II, nr. 8, 18 mai 1901, p. 6. Interpretează Virgil Ogășanu
Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.
Spectacolul radiofonic ”Mofturi” a apărut pe CD la Editura Casa Radio, în colecția ”Lecturi pe întuneric”, în anul 2012.