”Obiceiuri și povețe din Postul Crăciunului” de Pușa Roth

1171
obiceiuri craciun istorii și istorioare pusa roth leviathan.ro

istorii și istorioare rubrica de pusa roth logo leviathan.ro”Păzește-te de a limita postul doar de ferirea de la carne. Adevăratul post înseamnă să te îndepărtezi de păcate”, mărturisea Sfântul Vasile cel Mare. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur aducea povaţa: ”Tu posteşti? Bine! Dar arată-mi aceasta prin fapte: când vezi un sărac, fie-ţi milă de el; de-l vezi pe aproapele tău fericit, nu-l invidia, ţine ochii tăi în stăpânire ca să nu arunce priviri pofticioase şi neruşinate. Nu numai gura trebuie să postească, ci şi ochii tăi, şi urechile tale, şi toate mădularele trupului tău… Ochii tăi să postească neuitându-se cu poftă şi aprindere. Urechile tale să postească neascultând clevetirile şi vorbele rele asupra cuiva. Iar gura ta trebuie să postească, înfrânându-se de la vorbele rele şi de la clevetiri”.

Doamnelor și domnilor, am ales doar aceste exemple care cred că sunt esența semnificației Postului Crăciunului, ținut timp de 40 de zile înainte de sărbători, care se încheie în seara de Crăciun după liturghie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important care anticipează Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnații, chișca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun. Oare ce ar fi potrivit să prezentăm în această perioadă, astăzi când pe la uşile creştinilor au început să bată colindătorii, fiindcă aşa-i obiceiul înainte de Crăciun? Mai bine să vorbim de colinde, că ei colindătorii vor fi prezenţi în casele şi în curţile noastre, ăhăă, până dincolo de Anul Nou. De colinde se împart covrigi, colăcei, nuci şi mere pentru ziua de Ajun, deşi de la fiecare casă răzbate miros de cozonaci, plăcinte, cârnaţi, sarmale sau chiar fripturi bine şi aromitor împănate. Poate că este momentul să retrăim vremea copilăriei când mergeam cu colindatul sau să-i învăţăm pe copii cu aceste minunate datini, pe care românul le-a păstrat prin veacuri ca pe o zestre spirituală. Astfel, sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii – câte trei, ca cei trei magi – merg din casă în casă cântând colindul Steaua sus răsare…, purtând cu ei o stea.

colind-traditional-cu-steaua

Ajunul Crăciunului începe cu colindul Bună dimineața la Moș Ajun!” Casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: Iată vin colindători” de Tiberiu Brediceanu, O, ce veste minunată” de D. G. Kiriac, Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în ”Amintiri din copilărie” aventurile mersului cu colindele. Totuși, după o citire mai aprofundată a Evangheliilor, aflăm că vizitatorii care veniseră cu daruri la Iisus, nu erau regi, ci astrologi (numiți pe atunci magi sau vrăjitori) veniți din Est, probabil din zona Babilonului. Încă un aspect interesant este faptul că nu e menționat nicăieri numărul astrologilor și numărul darurilor, ci doar tipul darurilor: aur, tămâie albă și smirnă. Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească Scoală, gazdă, din pătuț” există și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de Dji vén cwerî m’cougnou d’Noyé”. Timpul cel mai întrebuinţat pentru umblarea cu colindatul este ajunul Crăciunului, scrie Simion Florea Marian în volumulSărbătorile la români”Prin urmare, dragii mei, astăzi am să vă colind să ne fie ziua bună împreună.pusa roth colinde craciun

”Sculaţi boieri şi cuconi,
Că vă vin colindători,
Noaptea pe la cântători”.

Acestea sunt doar trei versuri din zona Rădăuţilor, dar pe la Suceava colinda are alte versuri, însă aceeaşi semnificaţie:

”Să umblăm,
Să colindăm,
La gazde să închinăm,
Să închinăm spre sănătate,
S-aibă peste an de toate.
Sănătatea întră-n casă,
Bogăţia sus pe masă”.

Tot din aceeaşi zonă am ales un alt fragment de colind:

”Noi umblăm şi colindăm,
Pe la gazde ne-nchinăm,       
C-aş-a lăsat Dumnezeu
Streşină de busuioc
Da-v-ar Dumnezeu noroc
Streaşină de mintă creaţă,
Da-v-ar Dumnezeu viaţă…”

Ce-mi doresc mie, vă doresc şi dumneavoastră!

Vezi arhiva rubricii Istorii și istorioare de Pușa Roth

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.