Și uite-așa, din zi în zi,
Copilul se făcu bărbat,
Iar mama, ce l-a sfătuit?
Când studiile s-or sfârși,
Aici, în satu-apropiat,
O fată ți-am găsit,
E timpul, de-acum, să te-nsor,
Și-apoi, pot să și mor.
Dar inima nu-l îndemna
Pe tânăr să se-nsoare,
Simțea că viața e mai mult
Decât ce mama lui voia,
Acum știa că lumea-i mare
Și cercul nu e strâmt,
Dar cum s-o lase dintr-odată
Pe mama supărată?
Așa că omul a cedat,
Și-a făcut casă-alăturea
De casa părintească,
Și popa-n sat l-a cununat,
Dar inima, of, inima,
I se făcuse iască,
Ceva-i lipsea, ceva anume
Și se chema iubire,
Gustase doar o picătură,
În micul orășel,
Când l-au trimis ai lui de-acasă
Vreo câțiva ani, la-nvățătură,
Acolo a simțit și el
Că viața e frumoasă.
Și cum să vină-acum să spună,
Că soarta nu-i e bună?
Ar sări tata furios,
Iar mama, zilnic, s-ar jeli,
Ar râde toată lumea-n sat,
Că au avut băiat frumos,
Și n-are cine-i îngriji,
S-a dus și i-a lăsat
Și-a pus tăcut floarea în piept
Și-a spus un „Da”, încet.
De-acum, era în rândul lumii,
Venea și un copil pe drum,
Treceau părinții mândri-n umblet,
„Ferice de el”, spuneau unii,
Dar nimeni nu știa cât scrum
I se-adunase-n suflet.
Așa-i fusese scris în cer,
Să nu iasă din cerc.
Va urma
Portimão, Portugalia
Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer
La Editura Leviathan a apărut romanul Când îngerii se dezbracă de aripi de Dori Lederer. Detalii, click aici.
