„Paștele la Montreal” de Luminița Drăghici

53
paste montreal

logo povesti despre montrealMai este puțin și vine Paștele… în 5 mai, anul acesta. Da, niciodată n-am uitat indiferent unde ne-am fi aflat, să-l sărbătorim așa cum se cuvine, fie acasă în România, în Algeria sau la Montreal.

Ca în fiecare an, când se apropie Paștele gândul mă poartă spre vremurile de demult, spre clipele de poveste petrecute alături de bunici, iar imagini disparate îmi apar în minte, precum stelele căzătoare. Îmi pun atunci câte o dorință, sperând ca vreodată, prin nu se știe ce minune, să ne reîntâlnim, undeva cu toții…

La bunici, la țară, în Săptămâna Mare începeau pregătirile. Se scutura toată casa, până la ultimul preș și se închideau sobele, gândindu-ne că am scăpat de iarnă!

Și, Doamne, ce cozonaci mai făceau bunica Teodora cu sora ei Ecaterina! Frumos împletiți, cu nucă și stafide, și pască cu brânză de vaci și apoi, „popi” din aluat dulce de cozonac pe care îl coceau în cănile de tablă, de arătau ca niște ciuperci uriașe! Apoi, seara, porneam spre biserica din sat, gătiți de sărbătoare, cu luminări pregătite să fie aprinse când venea clipa „să luam lumină”.

Nicăieri nu e mai frumos Paștele ca la țară, la bunici! Ce enervant e orașul cu puzderia lui de lumini, că nu se văd stelele și nu știe că vine Paștele!

Aici, la Montreal, ca în fiecare an, voi coborî icoanele pe scrin, alături voi așeza ouăle roșii împreună cu poza mamei. Voi aprinde o lampă și o lumânare. Apoi, cu tămâie cumpărată de la o mănăstire benedictină din preajma Montrealului, voi „tămâia” icoanele și întreaga casă. Asta este biserica mea, voi spune o rugăciune în gând amintindu-mi de toți cei dragi care nu-mi mai sunt în preajmă. Bine, spunea cineva, biserica este în sufletul fiecăruia dacă este, iar Dumnezeu e pretutindeni. Apoi voi pune masa cu tot ce se cuvine pentru un astfel de praznic. Vom ciocni câte un ou, privindu-ne în ochi, spunând: „Hristos a înviat” și „Adevărat a înviat”. Vom închina și un pahar de vin în sănătatea celor dragi care încă mai sunt alături de noi, unii doar cu gândul căci oceanul ne desparte. Vom picura și un strop pentru cei dragi nouă care ne așteaptă acolo, sus, undeva… În toată casa va mirosi a sărbătoare și a cozonaci.

„Hristos a înviat!”, dragii mei!

Montreal, Canada

Arhiva rubricii Povești despre Montreal

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.