Paul Menu, autorul primelor filmări din România

35
Paul Menu

fila de calendar rubrica leviathan.roLa 20 mai 1876 s-a născut la Paris Paul Menu (m. 27 iulie 1973, Paris), fotograf şi operator de film de origine franceză, autorul primelor filmări din România, realizate în intervalul 10 mai – 20 iunie 1897.  

Primele trei subiecte de actualități românești, filmate de operatorul Paul Menu, la 10 mai 1897, din inițiativa ziarului ”L’Indépendence Roumaine” au fost prezentate la data de 8 iunie 1897 la Cinematograful ”Lumière”.

Toată cariera de operator a lui Paul Menu a durat 40 de zile. ”Vederile” (filmulețe de câte un minut fiecare) realizate de el au fost filmate cu aparatul bivalent, de înregistrare și proiecție, existent în redacția ziarului ”L’Indépendance Roumaine”, aparat care, până la acea dată, încă nu fusese niciodată utilizat pentru filmări.

defilarea ofiterilor paul menu

”În cele 40 de zile dintre 10 mai şi 20 iunie 1897, primul cineast român a realizat 17 «actualităţi» de câte un minut, developate la firma Lumière din Lyon şi prezentate în aceeaşi vară la Bucureşti, printre care Defilare de 10 Mai, Târgul Moşilor, Hipodromul şi cursele de la Băneasa, Terasa cafenelei Capşa, Inundaţiile de la Galaţi ş.a. Cum s-a născut primul «film» românesc? Tânărului fotograf al ziarului «L’Indépendance Roumaine» i s-a cerut să folosească pentru înregistrare aparatul bivalent (pentru proiecţie şi înregistrare) existent în redacţie, cu prilejul defilării de 10 Mai 1897 care trecea pe Calea Victoriei, prin faţa redacţiei. Paul Menu s-a executat, şi filmuleţul său cu «titlul de lucru» MS. Regina în trăsură şi MS Regele călare revenind la palat escortaţi de Statul Major Regal şi de ataşaţi militari străini (15 metri de peliculă, un minut de proiecţie) rămăsese, ani de zile, singurul document despre anii începuturilor cinematografice româneşti. Celelalte filmuleţe ale lui Paul Menu erau considerate pierdute. Abia peste multe decenii, în 1995, când se sărbătorea un secol de cinema, la Cinemateca pariziană s-a dat de urma unor pelicule considerate pierdute – Cursele de la Băneasa, La şosea (I şi II), Târgul Moşilor, Inundaţiile de la Galaţi –, ele fiind recuperate, calitatea tehnică a copiilor dovedindu-se ireproşabilă. În ziarul «L’Indépendance Roumaine» din 16 martie 1898 se putea citi, însă, următorul anunţ: «De vânzare un cinematograf Lumière cu 12 vederi, dintre care 6 din ţară şi 6 din străinătate, echipat pentru a lua vederi noi». Era, cum scria profesorul Ion Cantacuzino, «epitaful primei manifestări a cinematografului în ţara noastră»”.

Sursa: Călin Căliman, ”Istoria filmului românesc” (1897 – 2010), București, Editura Contemporanul, 2011.

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.