”Pe căldura – era să zic tropicale…”

1770
una-alta proza de caragiale comentariu de pusa roth

Dacă ne uităm în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române”, una-alta este o expresie care are sensul ”de toate”. Domnul Caragiale îşi începe ”discursul” atrăgând atenţia asupra mulţimii epitetelor pe care le foloseşte domnul de Marsillac*), vară fiind, căldură mare, ”era să zic tropicale” la fel ca autorul.

Asta-i una. Alta, ca din întâmplare, tot pe căldură mare, domnul Caragiale îşi întreabă cititorii (atenţie că situaţia e aproape identică şi azi!) ce-ar face pe o asemenea vreme dacă s-ar întâlni cineva cu vreun prieten şi ar trebui să dea mâna cu el? S-ar lipi mâinile, dar nu numai din cauza căldurii, ci din cauza asfaltangiilor, adică a fumului de asfalt, dar şi a prafului, ”pulbere fină ce zboară în atmosfera Capitalei”. Puteţi afirma că situaţia nu e cam la fel şi acum prin unele zone ale urbei noastre? Eu zic că nu. Şi cu una şi cu alta, adică acel ”mixtum compostum lipicios” este liantul perfect pentru prietenie. Una: critică, domnul Caragiale? Da, dar cum? Alta: cu talentul lui a găsit calea cea mai simplă să arate cu degetul  spre autorităţi, care nu au grijă ca oraşul să devină o capitală în adevăratul sens al cuvântului? Şi una, şi alta! Dar cum? Genial. Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, domnul Caragiale își aduce aminte de nepoţi şi nepotism. De, căldură mare! Noi, cei de azi, ca şi cei de ieri, ce mai putem face? Să citim şi să luăm aminte.

Pușa Roth

*) Ulysse de Marsillac (1821, Franța–1877, București), jurnalist francez care s-a stabilit în București în anul 1852. A fost angajat ca profesor la Colegiul Național, apoi la Facultatea de Litere. În 1861 fondează gazeta bisăptămânală ”La Voix de la Roumanie”, ce va apărea până în 1866. Între 1868–1870 a fost redactor șef  la ”Le Moniteur Roumain” , iar între 1870–1876 a editat ”Le Journal de Bucarest”. A scris și ”Guide du Voyageur à Bucarest”, volum apărut la București, în anul 1877.

Una-alta

de I. L. Caragialecaragiale cu semnatura

Pe căldura – era să zic tropicale, boala epitetelor de care sufere d. de Marsillac e foarte contagioasă – pe căldura de care este năbuşită Capitala, vi s-a întâmplat, pe la şeapte sau altă oră seara, să vă-ntâlniţi cu o cunoştinţă, la Fialcowsky, Frascatti, pe bulevard sau la Giovanni? Prima mişcare când vă-ntâlniţi este să vă opriţi şi să vă treceţi o dată sau şi de mai multe ori dupe cum suferiţi mai mult sau mai puţin de asudeală – cu basmaua, pe ochi, pe nas, pe obraz, pe gât etc.; a doua mişcare: vă daţi mâna; vă strângeţi cordial; voiţi apoi să v-o retrageţi, şi, ce să vedeţi! dreapta dumitale nu se mai poate dezlipi de dreapta amicului; trageţi cu putere fiecare: peste putinţă! Mâinile d-voastră s-au încleştat. Atunci – şi aceasta este a treia mişcare – d-o ordine superioară pentru că se petrece în onoratul d-voastră cap – atunci voiţi neapărat a afla cauza acestui efect, cum adică şi pentru ce mâinile d-voastră nu se mai pot descleşta! Cel mai deştept dintre d-voastră – desigur unul e mai deştept decât celalt – se bate cu mâna stângă pe frunte.

– Am găsit: sudoarea mânii amestecată cu un strat de pulbere fină ce zboară în atmosfera Capitalei, amestecată cu al doilea strat de fum gros de asfalt, pentru că adineaori am stat poate zece minute, de m-am uitat cum se lucrează la palat asfaltul, au produs pe mâna mea această [sic] mixtum compostum [sic] lipicios, care afirmă de astă dată strânsa şi indisolubila noastră amiciţie.

Şi zicând acestea, lipiţi prin mâini, vă apropiaţi de Fialcowsky, cereţi un pahar de apă, vă depărtaţi unul de altul cât vă lasă mâinile, şi rugaţi pe garçon să-l toarne pe mâinile d-voastră încleştate. Două minute, şi efectul este obţinut. Sunteţi liberi a vă duce fiecare unde vă place, la Union sau la Guichard, la Walhalla sau la Patzak.

Cafeneaua Fialkowsky (Piața Teatrului Național, în Casa Torok, clădirea din dreapta) Sursa foto Historia
Cafeneaua Fialkowsky (Piața Teatrului Național, în Casa Torok, clădirea din dreapta). Sursa foto: Historia

O rudă de aproape a unei persoane influinte făcea, unui prieten, în serile trecute, catalogul slujbelor ce ocupă şi lefurilor ce priimeşte: 300 franci cutare; 200 franci cutare; 150 franci bursa cutare; 150 franci bursa cealaltă.

– Cu toate astea, zise prietenul, când eraţi în opoziţie, fratele d-voastră striga tare contra nepotismului.

– Ei, nene! fireşte că striga, pentru că era în opoziţie; dar acum! Ce vrei? Între noi fie zis: cât vor fi în lume unchi şi nepoţi, nu se poate stârpi nepotismul!

***

Vreţi un doctor ferchezat, spoit, dichisit, pomăduit şi ticsit de capacitate medicală? Vreţi bună educaţiune în specialitatea esculapică, şi straşnică alababură de cerebeli?

– Adresaţi-vă şi d-lui dr. Pastramă-di-galaţi şi veţi avea o complectă satisfacţiune în sensul de mai sus!

Publicată în ”Ghimpele”, XVII, nr. 33, 15 august 1876, p. 2, nesemnată (în Sumariu, semnătura ”Palicari”). Retipărită în ”Opere”, IV (ediție îngrijită de Șerban Cioculescu, București, Editura pentru Literatură și Artă, 1938), p. 296–297; ”Opere”, III (ediție îngrijită de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1962), p. 194–196; ”Opere”, II (București, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 20112011), p. 35–36. (Nota editorilor, ed.cit., 2011).

Vezi Arhiva Caragiale

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.