”Persoană, Personalitate, Personaj” de Mihai Lungeanu

66
Mihai Lungeanu
Mihai Lungeanu

logo ziua mondiala a teatruluiÎn fiecare an, la data de 27 martie, ”lumea” sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului… În fiecare an, citim un mesaj (mondial) recomandat de ITI, primim un mesaj (naţional) recomandat de uniunile de breaslă, dar niciodată nu aflăm ce fel de mesaj (personal) se formează în sufletele celor care respectă, iubesc şi practică arta teatrului… în sufletele şi minţile celor care se simt (pe rând, sau în acelaşi timp) şi persoane, şi personalităţi, şi personaje… Fiind convins că un adevăr trebuie apărat până la capăt şi că arta teatrului rămâne arta adevărului (şi nu numai a minciunii, aşa cum învăţăm de mici), mi-am permis ”aroganţa” de a face ”publice” gândurile ivite azi, 26 martie 2020, doar cu o zi înainte de paradoxala situaţie (nemaiîntâlnită) în care nici o cortină nu se mai poate deschide, din pricina gongurilor rămase mute… Shakespeare, Cehov şi Ionescu la un loc… Aşadar, dacă primiţi acest mesaj, înseamnă că vă socotesc Prieteni aflaţi în acelaşi impas, că vă socotesc Colegi aflaţi în aceeaşi derută, că vă socotesc Persoane, Personalități şi/sau Personaje aflate în aceeaşi eternă dilemă… A fi sau a nu fi !!!.. Şi totuşi… Cred că tot ceea ce este ”de bine” s-a spus deja (şi se va mai spune, desigur)… Tot ceea ce este ”de rău” s-a spus (dar, evident, şi din păcate, se va mai spune…). Iar restul, adică ceea ce nu se (poate) spune, rămâne (încă) ”nespus”… adică, un fel de ”restul e tăcere”!… Din păcate însă, ”tăcerea” nu e totuna cu ”liniştea”… Este doar oprirea vorbelor… e doar lipsa dialogului… e doar anularea schimbului sonor de informaţii… Dar nu e linişte!!! O linişte care nu înseamnă însă ”tăcerea” gândurilor… Dimpotrivă!… De ce oare nu am putea profita de această ”încremenire” a mersului lumii, de această ”îngheţare” a mecanismelor sociale, politice şi/sau administrative, de această ”pauză” impusă unui joc mondial scăpat de sub controlul conştient?!… Ar fi de mare importanţă să putem profita de acest ”răgaz” (forţat) şi să gândim puţin şi la ceea ce ni se întâmplă (la nivel personal), nu numai la ceea ce se întâmplă (la nivel mondial)… Oricum, majoritatea oamenilor care resimt acut neputinţa de a face ceva anume pentru ceilalţi, pot încerca să facă, totuşi, ceva anume pentru ei înşişi. Şi anume, să facă ”linişte”! În interiorul mecanismelor care alimentează forfota gândurilor, în adâncul (cel mai adesea insondabil) al sentimentelor care îşi cer dreptul la exprimare, în cotloanele (bine ascunse) ale instinctelor încă neconştientizate, sau reprimate, sau chiar sublimate…

Linişte înlăuntrul nostru, acolo unde numai noi putem avea acces real, unde numai noi cunoaştem uşile secrete şi cheile de contact, unde numai noi suntem stăpâni (şi supuşi) în acelaşi timp… Acolo unde ”noi” suntem faţă în faţă cu… noi!… Fără mască, fără, mănuşi, fără nimic!… De la noi, de la fiecare în parte, de la încercarea fiecăruia de a se autocunoaşte, auto-desluşi, auto-defini (în liniştea unei sincere autoanalize) poate începe adevăratul proces de vindecare… A fiecăruia în parte, şi apoi a tuturor, ca sumă a vindecărilor personale… La fel ca în Teatru: întâi ne lămurim ”ce” şi ”cum” cu personajul nostru (adică situaţia/motivaţia) şi apoi îl expunem în relaţia cu ceilalţi… Fiecare dintre noi (con)ţine ascuns un virus… o minciună, un păcat, o greşeală, o nedreptate, o neînţelegere, o neiertare, o lipsă de comunicare cu rele efecte, sau câte altele… Stă numai în puterea noastră să ne vindecăm, în primul rând pe noi înşine… Şi apoi, vindecaţi, să fim pregătiţi… în ”linişte”… să mergem spre ajutorarea celor care chiar au nevoie de ajutor… Mesajul devine clar: dacă ne vindecăm de ”virusul” personal (cu ajutorul/asistenţa permanentă a Divinităţii în care credem), nu vom mai putea fi atât de uşor speriaţi, îngroziţi, furioşi, stresaţi, limitaţi sau provocaţi; vom putea înţelege, vom putea decide, vom putea acţiona! Dacă nu acum, cu siguranţă în viitorul cel mai apropiat. Vom reveni fiecare la el însuşi, la cel ”nevirusat”…Ne vom întoarce la reperele şi valorile cu care ne-a fost hrănită fiinţa spirituală… Le vom redescoperi şi poate le vom repune în lista priorităţilor noastre… Şi poate, ne vom salva Sufletul

Vezi și: Fascinația teatrului radiofonic, interviu cu regizorul Mihai Lungeanu de Pușa Roth, revista culturală Leviathan, anul III, nr. 1, ianuarie – martie 2020, p. 125, click aici.

Arhiva rubricii Theatrum

Vezi și arhiva rubricii Totus mundus agit histrionem

1 COMENTARIU

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.