”Plaja în extrasezon” de Urfet Şachir

962
Marea Neagra, turcoaz la Mangalia. Vedere de pe faleza de sus. Foto: Urfet Șachir
Marea Neagra, turcoaz la Mangalia. Vedere de pe faleza de sus. Foto: Urfet Șachir

Marea poate fi o destinaţie excelentă de vacanţă în oricare anotimp, având farmecul său aparte pentru fiece perioadă din timpul anului. Cel mai mult te încântă însă la final de primăvară – început de vară şi la început de toamnă, când poţi să-i admiri valurile înspumate şi dantelate la mal, apa clară, de culoarea turcoazului şi nisipul fin până departe în adâncurile ei misterioase. Ȋn timpul sezonului estival, din cauza aglomeraţiei, apa este mult mai tulbure, căci îi este răscolit nisipul de pe fund, în plus, vezi plutind chiar şi şosete (sic!).

Ȋn extrasezon marea este seducătoare, îţi oferă tot ceea ce ai nevoie pentru confortul psihic, lucruri contrastante, dar benefice: liniştea şi tumultul mării în acelaşi timp, care te fură şi te poartă pe aripi de vis şi reverie. Poţi contempla marea ore în şir, fără să sesizezi trecerea timpului, te simţi ca-ntr-o altă galaxie, unde toate grijile dispar, iar tu eşti o altă entitate, golită de poverile şi temerile vieţii şi gata de zbor, cu inima plină, spre necunoscut, invadată de toată energia pozitivă a universului.

Plaja Mangalia Foto Urfet Sachir (5)
Marea la Mangalia: Foto: Urfet Șachir

Plaja, aproape pustie, rezervată localnicilor şi câtorva turişti întârziaţi, şi culoarea incredibilă a mării se aseamănă cu frumoasele insule greceşti sau unele plaje spaniole (după spusele unora)

Ȋn plus, dacă şi vremea e frumoasă, cum se întâmplă să fie acum vară întârziată, ce poate fi mai minunat(?), decât să stai să ”vorbeşti cu marea”, vorba lui Cătălin Crişan. Ea poate suporta orice, îţi poţi lăsa aici toate ofurile şi chinurile, să-ţi delectezi privirile spre lebedele graţioase şi tăcute, doar în ochii lor par că ar vorbi tăcerile misterioase. Ȋn contrast cu aceste păsări regale, croncănitul pescăruşilor te asurzesc, însă, în această perioadă, chiar şi ei se potolesc din neînţelese motive.

Ȋn septembrie, zilele fiind din ce în ce mai scurte, arcul parcurs de soare este mai mic şi poţi admira fantasticul apus. Poţi auzi scrâşnetul lui când razele solare pătrund în apele mării, să simţi uniunea celestă cu marea pământeană. E un sentiment deosebit. Ai dori să nu se mai sfârşească această fericire ireală.

Septembrie, lună de dulci şi amare suferinţi.
Septembrie, lună a celeştilor îndrăgostiţi.
Amintirea paşilor mei, pe nisipul fin,
Va dăinui în timp, dincolo de-al meu destin.

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.