“Națiunea ta“, spunea odată Nicolae Iorga, “nu e numai națiunea de unde vii, ci și aceea din care meriți să faci parte“. Românii, comenta la rândul său, Eugen Simion, “n-au pierdut sentimentul spațiului unic și sacru“, al pământului originar, “pe care nu-l poţi uita şi părăsi niciodată, chiar dacă viaţa te duce în altă parte“. Arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României sunt, fără doar și poate parte a acestei identități naționale, elemente fundamentale ale românității pe care o purtăm cu noi orinde în lume.
Cu toate astea, oricât de mult și-ar iubi țara și identitatea națională o persoană (fizică sau, prin extensie, juridică), ea nu poate să creeze, dețină, distribuie și să afișeze sigle, logo-uri, firme luminoase și bannere în care să folosească stema României. Pentru că, potrivit Legii 102/1992 privind stema țării și sigiliul statului, HG 687/3.12.1993 privind folosirea şi expunerea stemei României și HG nr.1157/21 noiembrie 2001 pentru aprobarea normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României doar autoritățile publice au voie să folosească stema României în documentele și elementele de identitate vizuală pe care le gestionează. Altfel vorbim de o contravenție, dacă nu cumva, prin constatarea unei uzurpări de autoritate sau a unei inducereri în eroare voite, de o acțiune care poate intra sub incidența legii penale.
Evident, date fiind specificațiile legiuitorului din textul actelor normative care protejează heraldica instituțională a României, e greu de crezut că o persoană, o firmă, un ONG, o asociație sau o federație de asociații ar putea folosi în sigla sa sau în banerele sale, stema României, pentru că o astfel de situație intră în coliziuni grave cu legislația în vigoare. Ar părea chiar și mai absurd, nu-i așa, ca un candidat pentru un fotoliu de senator în Parlamentul României, să fi girat prin neștiință sau cu bună-știință un astfel de derapaj legislativ. Cu atât mai ridicolă ar părea situația, dacă în spatele acestui candidat s-ar afla un partid, al cărui lider maximo, bate cu pumnu’n masă din postura de apărător al Constituției și legilor țării.
Dar, cum “iarna nu-i ca vara“, iar în România mileniului III distanța de la imposibil la posibil e ridicol de mică, o auto-proclamată federație de asociații românești din Spania, pe numele ei FADERE – aflată de ani de zile sub păstorirea lui Daniel Țecu, misionarul-politician ultra-competent propus, de către Partidului Mișcarea Populară (PMP) pentru un post de senator în Diaspora în alegerile legislative din 2016 – și-a însușit stema națională și a plasat-o cu tupeu, nici mai mult, nici mai puțin decât pe logo-ul propriu de pe site-ul oficial al FADERE(legătura de rezervă către niște capturi de ecran ale site-ului, în cazul în care vor fi șterse se găsesc aici sau aici). Gestul, aparent minor, are o importanță capitală în economia democrației românești.
Faptul că un binom de interese asociative, precum cel FADERE – Daniel Țecu, folosește stema României pe un element de identitate vizuală care nu aparține unei autorități publice este, în sine, un lucru extrem de grav. Este grav pentru că intră în coliziune cu prevederile legii, dar și pentru că facilitează o falsă legitimitate, creând impresia că FADERE și Daniel Țecu sunt derivate instituționale ale statului român. Greu de spus dacă este vorba despre neștiință, ignoranță sau despre megalomanie dusă la extrem. Dar realitatea arată fix așa:
Siglele Ministerului Afacerilor Interne-Evidența Populației – FADERE – Ministerului Afacerilor Externe – Guvernului României de pe site-urile celor 4 instituții
Siglele Ministerului Finațelor Publice – FADERE – Ministerului Fondurilor Europene – Ministerului Mediului și Pădurilor de pe site-urile celor 4 instituții
Dar, că tot veni vorba, cum ar fi domnilor Traian Băsescu și Eugen Tomac ca orice SRL, ONG, PFA, club, sectă, asociație de animatoare, magazin tradițional, ansamblu folcloric, etc să folosească heraldica instituționala a statului român pentru promovarea afacerilor, imaginii și problemelor lor personale pe site-ul sau pe gardul proprii? Cum ar fi? Ar fi bine sa vindem cârnați sub un logo care să conțină stema României sau să organizăm cursuri de dans la bară, folosind o heraldică aproape identică cu cea a instituțiilor statului? Bagăm sigiliul național și pe lângă adăugam un text cu Asociația Cârnățarilor din Diaspora. Ar fi bine? Și cum ar fi dacă partidele politice i-ar lua pe oamenii aia care ar face asta și i-ar pune pe listele lor electorale?
Dacă utilizarea de către FADERE a unei sigle similare cu cele ale autorităților centrale din România ar fi putut reprezenta un element determinant în atribuirea de subvenții și în crearea unei imagini eronate în rândul autorităților spaniole și în rândul cetățenilor români din Diaspora, e o chestiune care, poate, merită dezbătută, dar depășește menirea acestui articol. Să se ocupe de ea cei care sunt angrenați în jocul ăsta al puterii. Dincolo de asta, există întrebarea legitimă: dacă onor-candidatul PMP n-a avut nici o greață să folosească însemnele de stat ale României în scop privat, ce va face el odată ajuns senator, când va avea acces la documente clasificate, la sigiliul cu stema României și la alte elemente de heraldică ale statului Român?
Post-scriptum: După lecturarea articolului anterior, cel cu PMP, subvențiile și ipocrizia competenței, diferiți lideri ai PMP Diaspora s-au arătat relativ degajați, unul dintre ei susținând chiar că atâta timp cât nu vorbim despre o situație cu iz penal, candidatul e perfect, mai curat, vorba aia ca lacrimile neofitelor dintr-o școală de maici. Mă întreb ce s-ar fi întamplat dacă asociația respectivă era a unor americani din diaspora și folosea pentru propriul logo sigiliul național al Statelor Unite ale Americii. Cum ar fi reacționat politicienii americani? Li s-ar fi fâlfâit ca pemepiștilor noștri, au ba?
N.B. Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare
