”Poezia e un refugiu” – interviu cu poeta Ruxandra Slăvoacă, realizat de Mirela Nicolae

59
Fotografie de Mirela Nicolae
Fotografie de Mirela Nicolae

rubrica interviu leviathanRuxandra Slăvoacă, de profesie inginer geolog, a publicat la începutul acestei veri al doilea volum de poezie. Prin cartea de versuri ”Diapir” (București, Editura Integral), autoarea îşi transpune sentimentele în versuri folosindu-se de elementele ştiinţifice din meseria sa, de imaginaţie şi muzicalitate. Ne-am cunoscut la Bookfest 2019, prin intermediul editorului său, Costel Postolache şi, puţin înainte de lansare, am stat de vorbă. Nu doar despre poezie.

Mirela Nicolae: Stimată doamnă Ruxandra Slăvoacă, de ce volumul dvs. se intitulează ”Diapir”?

Ruxandra Slăvoacă: Diapir este un termen geologic. În acest context are o încărcătură simbolică. Diapirul este sarea din străfunduri care se ridică la suprafaţă. Prin efortul acesta sunt create presiuni asupra formaţiunilor geologice din jur, pe care le străpunge. Sarea, poate nu este un material dur şi, totuşi, asemeni conştiinţei omului, îşi găseşte drumul la suprafaţă, parcurs cu eforturi considerabile. Odată ce apare la lumină, sarea e spectaculoasă. Ea se lasă modelată de ploaie, de vânt, alcătuieşte un relief minunat, asemănător reliefului carstic format din peşteri cu stalactite, stalagmite, cu multe compoziţii miraculoase. Sarea are o simplitate, o geometrie şi o perfecţiune extraordinare. Cred că puţini oameni au avut ocazia să vadă peşteri de sare. Eu şi soţul meu suntem unii dintre norocoşii care-au intrat în peşterile de sare din ţară. Ȋn aceste minunăţii am găsit corespondenţe cu extinderea conştiinţei noastre, de ridicare a valenţelor pe care le căpătăm în acest proces de devenire şi cunoaştere, am descoperit un drum lung, străbătut de suferinţă.

M. N.: Deci, în poezia dumneavoastră există corespondenţe cu diapirul, cu sarea, cu geologia…

R. S.: Da. M-a emoţionat o întâmplare din viaţa noastră. Mai demult am făcut o excursie în judeţul Buzău, pe Valea Slănicului. Acolo am vizitat o peştereă de sare şi am găsit nişte formaţiuni minunate. Între timp, o persoană dragă a murit de cancer. Astfel am asociat cele două momente în poezia care dă titlul volumului Diapir””Sarea pământului/ Din adâncul străfundului/ Pare strivită de veci/ Între pământuri seci/ Cu forţa lui Atlas/ Încordează-n grumaz/ Se-mpinge cu putere/ Se unduie după vrere./ Capul îi iese din tină alb/ Ca luna plină/ Se trage din pământ/ Iese din mormânt/ Un diapir de sare/ Renăscut din mare/ Se trage din ţâţână/ Se-nalţă din ţărână.”

M. N.: De ce poezie? E un refugiu?

R. S.: De ce poezie? Sunt un om realist. Am absolvit profilul real al unui cunoscut liceu din Ploieşti, am urmat studiile universitare în cadrul vechiului Institut de Petrol şi Gaze, devenit ulterior Facultatea de Geologie şi Geofizică. M-am specializat în geofizică, apoi în hidrogeochimie, hidrogeologie. Cred că poezia se leagă de profesia mea prin formele de exprimare, extrem de sintetice. Poate că poeziile mele nu sunt foarte legate de genul liric, dar eu m-am sprijinit pe această formă de exprimare. Poezia este o formă de refugiu. Orice om are sensibilităţi indiferent de pregătirea lui iar poezia, nu spun o noutate, transmite această emoţie, sensibilitatea. Chiar dacă sunt recent pensionată, creativitatea mi se pare o condiţie esenţială pentru a deveni şi a trăi viaţa aşa cum trebuie. S-a întamplat să descopăr valenţele poeziei.

M. N.: Există o legătură logică între creaţie şi acţiune?

R. S.: Întotdeauna. Consider că fără logică nu putem vorbi de creaţie. Orice floare are o logică: e frumoasă, variată, colorată, dar logica înmulţirii celulelor, a distribuţiei este perfectă. Iar această logică e dictată de nişte forţe care ne înconjoară şi care nu sunt haotice. Eu cred că din haos nu se creează nimic. Tot ceea ce e frumos înseamnă armonie.

M. N.: Şi totuşi, Mihai Eminescu scrie în ”Scrisoarea I” că totul se întrupează din haos…

R. S.: Se întrupează pentru că haosul oferă elemente-sursă din care să se nască toată creaţia. Dar creaţia nu e un haos, e o ordonare perfectă pe care, deocamdată, o înţelegem parţial.

M. N.: Doamnă Ruxandra Slăvoacă, vă mulţumesc pentru timpul acordat.

R. S.: Vă mulţumesc şi eu.

Arhiva rubricii Interviurile Leviathan 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.