La data de 4 mai 1555 apare prima ediție a Profețiilor lui Nostradamus. Aflată în pragul unui război civil, Franța a oferit un teren propice profețiilor sumbre și criptice ale lui Nostradamus, publicate în 1555 primele 100 din cele aproape 2000 pe care le va publica până în 1557. Aceste Centurii s-au bucurat imediat de succes și l-au introdus pe autor la Curte.
Recunoscând că, în mod conștient, a ales o exprimare criptică, Nostradamus scria într-un limbaj obscur, pornind de la franceza contemporană lui, dar presărată cu expresii și cuvinte din italiană, greacă, spaniolă, ebraică și latină.
Fiecare prezicere constă în patru versuri, un catren, dar niciunul nu aduce a poezie. Vizionarul susținea că acest stil îl proteja de pedeapsa celor puternici, care nu păreau să fie întotdeauna încântați de ceea ce le prezicea. Dar alți observatori mai sceptici sunt de părere că stilul vag este adoptat în mod conștient pentru a lăsa scrierile deschise interpretărilor. În consecință, există probabil aproape 400 de interpretări diferite ale Centuriilor, fiecare încercând să dezvăluie secretele profețiilor, care continuă până în anul 3797. „Scrierile mele vor fi mai bine înțelese de cei ce vor veni după moartea mea”, scria Nostradamus.
Timp de 3 ani, Nostradamus a scris peste 900 de catrene și centurii despre prezicerea viitorului. În catrenele sale folosește noțiuni și denumiri folosite des în prezent, dar care nu existau la vremea respectivă. De exemplu, citind în Centurii numele de Italia, pentru noi nu ar fi nimic ciudat, dar regatul Italiei ia ființă mult mai târziu. După Vlaicu Ionescu, chiar și despre România spune ceva, în termeni istoric inexistenți atunci.
Nostradamus (14 decembrie 1503–2 iulie 1566), pe numele său real Michel de Nostredame, medic, cabalist și farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării Les Prophéties, a cărei primă ediție a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume.
Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, multe dintre ele au fost de-a lungul timpului interpretate sau traduse greșit.
Nostradamus este o figură proeminentă a Renașterii Franceze și profețiile sale sunt strâns legate de aplicarea Codului Bibliei, cât și a altor lucrări despre profeții.
Cel mai renumit cercetător al operei și vieții sale este românul Vlaicu Ionescu.
Pierre de Ronsard scria despre contemporanul său: „Asemenea unui oracol antic, el a prezis timp de mulți ani o mare parte a destinului nostru. Evident, profetul s-a bucurat de respectul familiei regale și de o faimă tot mai mare, până la moartea sa, în 1566. Inevitabil, mulți au rămas extrem de sceptici în privința lucrării sale sau, chiar mai rău, l-au considerat un simplu șarlatan inteligent care profita de cei creduli”.
