„Prispa” de Gina Zaharia

246
Petre Chirea, „Casa bunicilor”
Petre Chirea, „Casa bunicilor”

cartea de sub braț logo siteToate amiezile mele se odihneau într-un singur loc: pe prispă! Mereu m-am simțit norocoasă că le pot oferi un confort pe care alții îl trecuseră, probabil, în categoria locurilor banale.

Odată ce prima umbră apărea de după casă, se făcea un fel de potecă printre florile care se alintau la picioarele ei. Unele se aplecau cu respect, pe când altele, mai somnoroase, leneveau în brațele soarelui, cu bondarii.

Dacă închid ochii sau doar privesc sec în depărtare, se conturează imaginea unei cărți, pe un scaun, și a unui buchet de bujori proaspăt culeși din grădină. Aceasta este amintirea mea de mai.

În rest, lunile de vară mă invidiau. Le lăsam să tragă cu ochiul la paginile mele adorate, iar dacă stăruiau puțin le transferam îndată într-o altfel de lume, încântătoare și misterioasă, care, pe alocuri, concura cu prispa mea copilăroasă. Când norii se așezau la streașină, lăsau să li se scurgă gândurile în izvoare jucăușe, care o și luau din loc. Apoi se întâlneau în puhoaie, iar curtea noastră devenea terenul în care acestea învățau cascadorii. Le-aș fi dat câte o cană de lut s-o plimbe, dar îmi aminteam degrabă că-mi furaseră, odată, păpușa uitată în ploaie, păpușa cu rochia ciupită de mărăcinii de pe islaz, când o luam să-i arăt că satul nostru se vede ca o masă cu oaspeți, iar casele semănau cu dumicați  de pâine, așa încât, cu puțină pricepere, le-aș fi mutat ca pe niște pioni.

Și acum simt mirosul bujorilor roz. Poate din petala aceea plecată de mult de acasă, dar care și-a lăsat rădăcinile sub părul din grădină. Că prea se plimbă peste tot în pantofii mei și se cocoață pe versanți, doar-doar o zări casa noastră cu prispă!

Arhiva rubricii Cartea de sub braț de Gina Zaharia

1 COMENTARIU

Dă-i un răspuns lui Alexandru StoicanAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.