Nicolae Mărgineanu a fost un psiholog care a trăit între anii 1905 şi 1980 şi care a suferit 16 ani de temniţă comunistă.
A publicat numeroase cărţi în domeniul psihologiei persoanei, de psihometrică, psihologie matematică, psihologie a ştiinţei și psihologia muncii. A făcut şcoala primară la Blaj, iar diploma în psihologie și-a luat-o la Universitatea Regală din Cluj, în 1929. Au urmat, apoi, specializări la Leipzig, Berlin, Hamburg, dar și la Paris și Londra. Mărgineanu a ocupat Catedra de psihologie a Universităţii din Cluj-Napoca, iar în paralel a fost cercetător ştiinţific şi bursier al unor universităţi celebre din America. Din multele lucrări semnate de el amintim: Psihologia exerciţiului, Psihotehnica în Germania, Psihologia franceză contemporană, Psihotehnica în marea industrie şi mai ales tratatul Psihologia persoanei, o lucrare foarte valoroasă.
Era conferenţiar în cadrul Facultății de Filosofie şi Litere a Universităţii Regele „Ferdinand I” din Cluj în 1948, când autoritățile comuniste l-au condamnat la închisoare. Vina care i-a fost adusă era apartenenţa la Asociaţia Româno-Americană, prin intermediul căreia a susţinut o serie de conferințe în America, pledând pentru ca Transilvania să revină României. De altfel, chiar Petru Groza apelase la Nicolae Mărgineanu, cerându-i să facă lobby pe lângă Comisia Aliată de Control, unde avea cunoştinţe şi influenţă, referitor la situația frontierelor Transilvaniei. Asta nu l-a scutit de 16 ani şi trei luni de temniţă.
Fiul său, regizorul Nicolae Mărgineanu, care după 1990 a făcut filme memorabile despre închisorile comuniste, mărturisea într-un interviu despre tatăl său: „Se temea să nu fie trimis în Bărăgan. Avea o teamă permamentă că, dacă-l bagă a doua oară în puşcărie, nu mai rezistă. Ar fi rezistat, sunt convins, dar îl speria îngrozitor gândul. Iar dorinţa de-a recupera timpul pierdut – 16 ani şi trei luni! – era extrem de mare. A început să citească, să lucreze, să se documenteze. Până la urmă, a fost angajat ca bibliotecar la Academia Română, în locul lui Lucian Blaga. Acolo, a avut timp să scrie, a fost o slujbă extraordinară pentru el. Tot timpul avea vorba asta: «Dă-mi, Doamne, ani cât am stat în puşcărie şi sunt foarte mulţumit». Şi a murit exact după 16 ani şi trei luni, în 1980.”
Membru post-mortem al Academiei Române din 2012.
De el şi de toţi cei care au suferit pe nedrept în vremea comunismului este bine să ne amintim şi să învăţăm din puterea lor de a crede şi de a rămâne oameni în orice condiţie.
Teatrul Național Radiofonic, seria „Biografii, memorii”: Nicolae Mărgineanu – Un psiholog în temniţele comuniste”. Scenariu de Cristina Anisescu. Adaptarea radiofonică: Ion Costin Manoliu. Regia artistică: Nicolae Dinu Mărgineanu. În distribuție: Damian Victor Oancea, Maria Ploae, Oana Maria Mărgineanu, Armand Calotă, Mihai Niculescu, Radu Bânzaru, Constantin Bărbulescu, Julieta Strâmbeanu, Nicolae Mărgineanu, Matei Tiron Micșunescu. Muzica originală: Petru Mărgineanu. Regia de montaj: Monica Wilhelm și Dana Lupu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor și producător: Magda Duțu. Data difuzării în premieră: 20 februarie 2018, Radio România Cultural – fragment
Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă. Copyright © Radio România.
Integral, ascultă aici.
Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică
Arhiva Teatrul Național Radiofonic
