Publius Ovidius Naso (n. 20 martie 43 î. Hr.)

35
Ovidiu, gravură în lemn din Cronica de la Nürnberg, 1493
Ovidiu, gravură în lemn din Cronica de la Nürnberg, 1493

fila-de-calendar-rubrica-leviathan.ro_La 20 martie, în anul 43 î. Hr. s-a născut poetul latin Publius Ovidius Naso, cunoscut sub numele de Ovidiu (m. 17 d. Hr.). Datorită perfecţiunii formale a stilului, umorului fin şi fanteziei creatoare, a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horaţiu şi Virgiliu. Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepția Metamorfozelor, scrise în hexametru dactilic, după modelul Eneidei lui Virgiliu sau al epopeilor lui Homer.

În toamna anului 8 d. Hr., în timp ce poetul se afla pe insula Elba, în mod neașteptat, fără un vot prealabil al Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Pontului Euxin. Forma de exil la care a fost supus era relativ mai ușoară și nu cuprindea clauza aquae et ignis interdictio (în sensul de „proscris în afara legii”). Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister, cu atât mai mult cu cât Ovidiu avea poruncă de a nu comenta decizia lui Augustus. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală. Poezia încriminată poate fi Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, dar această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte, fără urmări neplăcute. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. S-a presupus că Ovidiu ar fi putut fi martorul aventurilor amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus, dar istoricilor li se pare mai verosimil ca poetul să se fi făcut vinovat de a-și lăsa musafirii să tragă la sorți în propria sa casă, încălcând astfel o prerogativă imperială și interzicerea promulgată de către împărat, de a practica „artele divinatorii” pentru particulari.

Ovidiu nu a fost surghiunit, nici deportat, ceea ce ar fi însemnat pierderea atât a cetățeniei
romană, cât și a averii; a fost doar „îndepărtat” („relegatus”) printr-un simplu edict al lui Augustus, sosind la Tomis cu bunurile sale mobile, servitorii și sclavii, și păstrând dreptul de a scrie și de a comunica cu familia și prietenii rămași la Roma (grație cărora o parte din opere au ajuns până la noi).

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.