Spune Anton Pann în Povestea vorbei că „dintr-o ridiche patru feluri de mâncări se face: rasă şi nerasă, cute şi felii”. Şi tot el spune că „omul trăieşte cu ce bagă în gură”. Aşa că, ridichea, fie ea neagră, ridiche de lună, scoate omul din necaz şi îi stâmpără foamea cea neiertătoare.
Aflăm din documentele dedicate acestor legume că provin din Asia, dar ele au fost cultivate şi de chinezi. Ulterior au ajuns în Grecia antică, Europa, iar apoi au cucerit toată lumea. Vechii greci foloseau ridichile ca leac pentru tratarea nervozităţii, căderii părului şi a opririi hemoragiilor. Se mai spune că reprezentau hrana sclavilor egipteni care construiau piramidele.
Ridichea neagră, roşie, albă sau alb cu roşu se cultivă astăzi pe tot globul, inclusiv în ţara noastră. Ridichile se consumă tot anul începând din primavară şi până iarna. De aceea sunt numite ridichi de vară şi de iarnă. Ridichea conţine săruri minerale, vitamine etc. Ridichea neagră este un remediu naturist cunoscut de mii de ani. Planta este bogată în potasiu, fier, iod, magneziu, vitaminele B şi C, toate elemente necesare pentru o bună funcţionare a organismului. Ridichea este bună pentru tratarea unor afecţiuni precum: tusea puternică, bilă leneşă sau căderea părului. Datorită conţinutului ei, ridichea de lună este considerată una dintre legumele care ajută la prevenirea cancerului, dar e benefică şi în diverse afecţiuni ale stomacului precum balonări abdominale, indigestii, refacerea florei intestinale. Se mai spune că un consum regulat de ridichi de lună are efect de calmare şi pentru afecţiunile ficatului, poate impiedica dezvoltarea pietrelor la rinichi, dar şi la vezica biliară. Un remediu pentru infecţiile urinare este sucul de ridichi consumat timp de o săptămână, de două ori pe zi.
Sper că vă mai amintiţi, doamnelor şi domnilor, de povestea Ridichea uriaşă, când întreaga familie s-a luptat pentru a o scoate din pământ. Ei bine, se pare că povestea a devenit realitate, pentru că în Japonia a fost recoltată cea mai mare ridiche din lume. Ea cântăreşte 20 kg. Probabil că şi ridichea din poveste cântărea cam tot atât.
Cu bine şi cu bucurie!
Vezi arhiva rubricii Istorii și istorioare de Pușa Roth
