”Să depășim limite…” de Mariana Ciolan

25
”Wor(l)ds in progress”, Gala HOP 2019. Fotografie de Andrei Gîndac
”Wor(l)ds in progress”, Gala HOP 2019. Fotografie de Andrei Gîndac

cronica de teatru logo leviathanÎntre 2 – 5 septembrie 2019, Gala tânărului actor, HOP, acest important program UNITER de inters național ajuns la a XXII-a ediție, a devenit Hop-ul dansActorului cu Gigi Căciuleanu în postura de director artistic. Domnia sa a propus tema Teatru coregrafic. DansActorul ca fenomen al teatrului actual. Ea reprezintă într-un fel corolarul carierei și experienței fabuloase a acestui artist de excepție,  totodată, dă seama de unele tendințe ale sincretismului contemporan al spectacolului și ”traduce” deopotrivă un principiu artistic exprimat sintetic de președintele UNITER, actorul Ion Caramitru, când a luat decizia de a pune sarcina HOP-ului ”în mâinile, capul și picioarele lui Gigi Căciuleanu”: ”Coordonarea mișcării cu gândirea e o formă de creație a dinamicii actoricești, a descoperirilor de sine când faci primii pași pe scenă, când te deplasezi responsabil și vrei ceva a spune din articulații”. Tinerii actori nu s-au speriat de ideea de dans asociată termenului de actor și s-a înregistrat astfel un număr mare de proaspăt absolvenți ai institutelor de teatru din țară care s-au înscris la preselecția desfășurată la București – peste 150. Dintre ei, 48 au rămas în concursul final. Faptul că aceștia erau în covârșitoarea majoritate formați la universitățile de teatru de stat din Cluj-Napoca, București și Târgu Mureș (doar unul a fost din Timișoara și un altul de la ”Hyperion”) reprezintă un fapt care își merită poate o analiză în mediul academic, după cum au existat acolo ecouri ale celor dezbătute ani la rând în cadrul Galei HOP despre calitatea pregătirii și prezenței pe scenă a foștilor studenți.

Ion Caramitru și Gigi Căciuleanu
Ion Caramitru și Gigi Căciuleanu

Unii concurenți au lăsat să se înțeleagă (câțiva chiar la superlativ) că beneficiaseră de pregătire fizică anterioară susținută (dans, gimnastică etc.), dar, mai ales, cei mai mulți au dovedit, prin felul minuțios în care au cizelat  momentele lor artistice și au împlinit proba impusă, că, dincolo de o experiență de acest tip, care nu era deloc obligatorie, au venit acolo atrași de ceea ce reprezenta tema HOP-ului de anul acesta în esența ei, adică, spre a-l cita pe Gigi Căciuleanu, a pune în evidență acea formă de artă  care ”tratează spectacolul teatral în spiritul și după regulile unei coregrafii”. Ceea ce,  la final, l-a făcut pe însuși Gigi Căciuleanu să exclame, cum numai domnia sa o poate face, cu o sinceritate plină de farmec, ”pe unii dintre ei sunt foarte gelos, pentru felul în care au înțeles și au reușit de a se exprima altfel”. Dacă dimensiunea recitalului artistic liber ales – prezentarea unui text dramatic sau poetic în manieră verbală, nonverbală sau în combinarea celor două forme – a  rămas în parametrii cunoscuți (maximum zece minute la secțiunea ”individual” și douăzeci de minute, la ”grup”), foarte alertă a devenit proba obligatorie. Aceasta a însemnat un scenariu dinamic impus (SDI) în douăsprezece puncte precise, menit a contura o poveste, un personaj, cât mai original și mai convingător, fără a se folosi nici un fel de accesoriu. Un teatru în ”spațiu gol” de maximum două minute, ca o partitură care devine muzică prin stăpânirea bine temperată a unui instrument, care a dus la însăși dinamizarea ”spectacolului galei”. Într-un ritm deconcertant sau chiar obositor pentru unii spectatori, în prima zi, ceea ce a impus pentru următoarele și unele clipe de respiro. Asta a adus desigur un plus de confort și spectatorilor, dar și actorilor. Scopul acestei probe era de a arăta foarte concentrat cum prin meșteșug se poate ajunge la artă. Și mulți au dovedit o evidentă chemare, trecând cu bine rampa, purtați de acel inefabil fluid căruia îi spunem grație artistică. Spre încântarea publicului în rândul căruia am trăit bucuria de a ne afla alături de uriași actori, cum sunt marii prieteni ai galei, Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc, de foști laureați ai Galei sau de celebri coregrafi, de profesori la institute de teatru sau, firește, de mari regizori, de mai tineri confrați ai lor și de directori de teatre, unul dintre scopurile galei fiind și acela de a fi  o bursă de talente. Iar lista laureaților de-a lungul timpului arată cum acest țel a putut deveni o îmbucurătoare realitate. Același public nu s-a sfiit să exprime însă reticența sau chiar nedumerirea când, în câteva cazuri, în evoluția scenică prima doar execuția mecanică, iar scopul manifestării în ansamblu părea îndepărtat… Numele laureaților sunt de-acum cunoscute: Roxana Fânață are în palmares Marele Premiu ”Ștefan Iordache”, pentru un recital care îmbina armonios expresivitatea suavă cu dinamica unor stări de clocotitoare tulburare, pe un scenariu propriu,  inspirat de tema maternității (”In Between”). Alin Potop este deținătorul Premiului special al juriului ”Sică Alexandrescu”, primit pentru originala sa grilă de lectură a textului ”Jurnalul unui nebun” de Gogol, transpusă într-un limbaj gestual de o expresivitate ce tinde spre virtuozitate (”Propun să nu ajungem niște triști”). Tot un personaj clasic, Zița, din ”O noapte furtunoasă”, i-a sugerat o ingenioasă corporalitate dublată de o rostire expresivă Adelei Mihai (Premiul pentru cea mai bună actriță), în timp ce vâna de dramaturg a lui Norbert Boda din ”portretul” lui ”Caligula”, pe versurile sale originale, a găsit o bună complementaritate interpretativă pentru o înfățișare cu energie și pregnanță (Premiul pentru cel mai bun actor). A mai fost acordat Premiul publicului actorului Raul Lăzărescu și actriței Theodora Sandu, aceasta din urmă, primind totodată și Premiul 1/10 pentru film la TIFF.

Între plusurile galei din acest an aș situa grupurile. Am urmărit reprezentații marcate de limpezime a ideilor, de coerență și omogenitate, cu respectarea în general a rigorilor impuse de tipul de discurs artistic propus, pe texte inspirat puse în valoare din dramaturgia clasică (”Shakespeare mecanics” și ”Richard sunt eu”), dar și contemporană: ”Unde ?Cum? Când?” după Beckett, ”Vertical road” după Alina Nelega sau ”În-cerc-uit” după  Matei Vișniec, acesta din urmă prezentat și de absolvenți de UNATC care au primit Premiul publicului exprimat  prin vot online. Personal, am apreciat dincolo de unele repetări trenante umorul, cu irizări absurde, spontaneitatea, grija pentru relația cu partenerul și construcția în general bine condusă a situațiilor scenice din spectacolul clujean intitulat ”Pușca lui Cehov”. Aceia care au polarizat admirația spectatorilor (fără doar și poate unanimă) sunt și aceia care au devenit laureații juriului de specialitate și deținătorii astăzi ai Premiului ”Cornel Todea” pentru cea mai bună trupă de actori, anume interpreții din ”Wor(l)ds in progress”, spectacol cu o corporalitate și un desen al imaginii sale inteligent pliat pe scriitura poetică și meditativă, pe unduirile de umor, ironie rafinată și sensibilitate din ”Cabaretul cuvintelor” de Matei Vișniec (cel mai jucat autor român nu doar în lume, ci, iată, și la Gala HOP 2019!). Această producție minimală dar suculentă în sensuri și ofertantă sub raport interpretativ cred că își poate afla curând locul pe o scenă mai mare sau mai mică din țară. Cum, din fericire, s-a mai întâmplat cu unele producții realizate pentru Gala HOP. Ea ne îndeamnă a sublinia și un alt fapt care ține de oportunitățile acestei galei, mai precis aceea de a-i apropia pe actorii formați în  centre universitare diferite, de a le stimula afinități creatoare. În acest caz, Andrei Atabay, Lia Marin, Octavian Voina (UNATC), alături de Iuliana Danciu, Andreea Jurj, Sânziana Pintean  (UBB). Pe scena festivă a Galei HOP absolut toți concurenții au primit o diplomă semnată și înmănată de Gigi Căciuleanu. Alăturăm felicitările ce li se cuvin tuturor pentru curajul unui HOP deloc facil, pentru strădaniile lor, pentru împliniri…

Miriam Răducanu. Fotografie de Mircea Albuțiu
Miriam Răducanu. Fotografie de Mircea Albuțiu

Un bonus pentru privire, minte și simțire au fost Nocturnele Galei, imaginate și împlinite în spiritul aceluiași concept de dansActor. Au început cu prezentarea în premieră absolută a unui emoționant documentar de genul ciné vérité cu și despre legendara de-acum dansatoare, coregrafă și profesoară de dans Miriam Răducanu,  intitulat ”O întâmplare cu… jazz”, datorat fotografului Mircea Albuțiu. În semn de prețuire pentru această mare artistă ”fără de care profilul acestei gale nu ar fi fost posibil”, actrița Dorina Lazăr i-a oferit simbolic premiul pe care domnia sa îl oferă de mai mulți ani pentru prestanță artistică.

Sub titlul ”Pe 3 în doi sau Rostirea mișcării și dansul vorbei”, am urmărit în seara următoare un regal  de consonanță și empatie artistică, de flux energetic și creativitate oferit de amfitrionul galei, Gigi Căciuleanu, împreună cu actorul Ion Caramitru, ca un ”meci” subtil și rafinat, de rostire a poeziei și prospețime a improvizației. Seara a treia, după ce a evoluat și ultimul concurent din gală, Oana Cristea Grigorescu, în calitate de moderator, a provocat o plăcută și edificatoare paletă de observații, mărturii, sugestii și, da, chiar întrebări, în jurul noului concept al galei într-un dialog care s-a înfiripat lesne între cei prezenți: actori-concurenți, oameni de teatru și coregrafi, jurnaliști și simpli spectatori. Iar înaintea festivității de premiere, un mare… premiu pentru toată lumea a fost spectacolul Teatrului Național din București creat de Gigi Căciuleanu cu o parte dintre concurenți imediat după selecționarea lor în gala HOP, așa numita sa Companie Ad-Hop. Intitulat ”On The Roof”, acesta i-a fost inspirat chiar de ambianța Amfiteatrului de pe clădirea Naționalului, unde a fost conceput într-o diversitate complexă: dans, actorie, muzică, poezie,  desene în proiecție video, ca o instalație sau un  performance cu ”bufoni” contemporani. Din păcate, la gală nu s-au putut pune în valoare toate aceste dimensiuni ale spectacolului. Ele rămân o ofertă de trăire în mișcare, de emoții, de stări generate de dinamica gândului și a vorbei, care vă așteaptă să o vedeți în stagiunea ce tocmai se deschide la TNB.

De anul acesta Gala HOP a primit un nou spațiu de existență, anume la Teatrul de Stat din Constanța. Din inițiativa noului director al teatrului constănțean, el însuși încă un tânăr regizor de teatru, Erwin Șimșensohn, și cu sprijinul forurilor tutelare constănțene. Scena acesta în stil clasic poate că nu conferă acel farmec pe care îl trezea desfășurarea galei în amfiteatrul în aer liber din Costinești, unde evenimentul a renăscut în perioada postdecembristă grație intersului manifestat de UNITER față de tinerii creatori de teatru și a fost asumat plenar de regretatul Cornel Todea, acela care avea să o diriguiască vreme de cincispreece ediții, farmec pe care îl recuperau, participanți și spectatori, în celelalte locuri de manifestare ulterioară a galei, fie în amfiteatrul pe apă sau în Casa Sindicatelor când gala s-a mutat la Mangalia, fie, revenită la Costinești, într-o discotecă mai întâi, apoi într-un spațiu construit special pentru ea. Dar scena teatrului constănțean, în curând centenară, a oferit – și prin activitatea neobosită a corpului tehnic – bune condiții de desfășurare pentru concurenți care au putut să-și pună profesionist în evidență ”numărul liber ales”, ceea ce, probabil, îndeosebi pentru aceia  dintre ei care au primit aici, acum, după terminarea facultății, botezul unui teatru profesionist – și nu au fost puțini!,  a avut semnificații pozitive. Iar apropierea mării rămâne acel pol de energie care încarcă, învăluie, definește până la urmă gala HOP.

În seara decernării premiilor, Gigi Căcăciuleanu afirma că și-ar dori să fie numit nu directorul artistic al galei, ci animatorul ei. În sensurile cele mai profunde ale vocabulei. Dar, de fapt domnia sa a fost acel spirit viu de care s-au simțit mereu înconjurați  concurenții,  care s-a propagat și în rândul publicului, prin a sa pledoarie convingătoare pentru ”mișcarea devenită metaforă”, pentru ardere întru frumusețea mereu mirabilă a întrupării în faptul scenei. Prin vorbă, prin sugestie și puterea exemplului, chiar prin discurs teoretic, dacă ne gândim la micul compendiu al domniei sale ”Alchimia dansActorului (Idei în zigzag)”, tipărit și difuzat în cadrul galei. Dacă prin regizorul Radu Afrim timp de trei ani Gala tânărului actor a acumulat o descătușare a libertății de creație, dacă prin profesorul și actorul Miklos Bács în alți trei ani a recuperat de asemenea la modul foarte creator un anume academism și gustul pentru clasici, prin tematica în jurul titanilor dramaturgiei, Shakespeare, Cehov, Pirandello, cu noul director, artistul complex, profund, mereu surprinzător, mereu seducător Gigi Căciuleanu, care exprima de pe scena galei dezideratul ”Mi-am dorit ca această gală să fie dedicată mișcării, dar nu oricărei mișcări, ci mișcării izvorâte din talent și gândire”, Gala HOP deschide alte porți largi spre cunoașterea de sine, umană și, mai ales, artistică, prin forțarea limitelor, cale mereu generatoare de reflecție, de reconsiderare, de reevaluare a propriilor posibilități ale actorului.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.