Text premiat la concursul de eseuri realizat de Asociația Culturală Leviathan, ”Descoperă scriitorul din tine!”, ediția a șasea (15 – 27 noiembrie 2019). Tema acestei ediții a fost: ”1 Decembrie – Gânduri pentru România”.
”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor,
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!”
Astfel se deschidea una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română și, pe bună dreptate, coagula prin aceste versuri spiritul patriotic autentic românesc, pe care orice român trebuie să îl poarte în suflet.
Data de 1 Decembrie trebuie să semnifice, pentru fiecare român, un moment de reîntoarcere la origini, chiar dincolo de momentul 1918, pentru că, după cum am arătat mai sus, dorința de unitate de neam curge prin sevele originare ale acestui popor. Fie că vorbim despre scurta Unire de la 1600, fie că ne gândim la perioada pașoptistă, putem să observăm această idee a unui ideal de unitate care, până la urmă, a fost satisfăcută.
”Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!”
Aceste versuri ale Alecsandri, chiar dacă sunt scrise în contextul altui eveniment important al formării poporului român, ar trebui să ne amintească faptul că ziua de 1 Decembrie reprezintă, în primul rând, un prilej de omagiu pentru înaintașii noștri. În orice caz, nu se poate vorbi despre un epigonism, deoarece ne aflăm în fața unui proces de continuitate a demersurilor și chiar o finalizare, în acest fel formându-se România de astăzi.
Dacă ar fi să mă întreb ce gânduri am pentru România, nu știu dacă aș putea răspunde succint. Sunt atâtea de spus, dar ”timpul nu mai are răbdare”.
Poate ar trebui să spun că gânduri exclusiv pentru România nu am. Este o țară fermecătoare, fie că te referi la Vama Veche, la Retezat sau București, orice loc îți inspiră acel ceva de nedescris și te inspiră.
De ce să adresăm aceste gânduri numai țării? Putem să ne extindem și la oameni pentru că, până la urmă, ei sunt o parte a acestui ansamblu. Ce v-aș zice? Să fiți mai buni, în primul rând. Așa cum ziua de 1 Decembrie ne unește spiritual, am putea continua această stare de bine și pe tot parcursul anului. Și totuși, această dată trebuie privită de fiecare dată cu un anumit respect, nu numai pentru eroi, cât și numai pentru idee în sine. Putem vedea un fel de ars amandi dincolo de spiritul patriotic, deoarece românii în general au o putere de autohtonizare acerbă chiar și a sentimentelor.
Nu îmi place să fim doar spectatori ai trecerii timpului. Trebuie să fim actorii principali. Să nu ne gândim la unitate doar când e notată o dată în calendar, ci și atunci când ne simțim departe, când am avut o zi grea sau chiar și când suntem la mii de kilometri depărtare și ne este dor de casă.
Țara noastră e ca o oglindă. Ea reflectă și noi ne reflectăm prin ea. Și asemenea oglinzii, este fragilă, deci trebuie să ne îngrijim de ea, să ne transpunem prin ea, căci numai așa spiritul pur românesc va dăinui veșnic.
Eu cred că la finalul zilei fiecare dintre noi ar trebui să se gândească, măcar o secundă, la privilegiul de a se fi născut român.
București
Elena-Andreea Bărbulescu este studentă în anul I la Facultatea de Filologie din București.
Vezi și: Arhiva rubricii Descoperă scriitorul din tine!
Detalii despre obiectivele proiectului în pagina Descoperă scriitorul din tine!
Pagina de facebook Descoperă scriitorul din tine
Pagina de facebook Diaspora culturală românească
- Cele patru numere de până acum ale revistei trimestriale ”Leviathan” pot fi citite aici.
- Pentru a cumpăra edițiile tipărite ale revistei, click aici.
- Abonamente la revista trimestrială ”Leviathan”, ediția tipărită, click aici.
