„Sfinții Împărați Constantin și Elena” este o sărbătoare în calendarul bizantin (folosit de bisericile ortodoxe și de bisericile unite cu Roma), fixată pe data de 21 mai. Sărbătoarea îi evocă pe împăratul Constantin cel Mare și pe mama sa, Elena Augusta.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus născut în 27 februarie 274 la Naissus și decedat în 22 mai 337, în Nicomedia, mai este cunoscut sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost împărat roman între 306 și 337, devenind conducător al întregului Imperiu Roman după înfrângerea lui Maxențiu și a lui Liciniu. Legenda spune că în toamna anului 312, în 28 octombrie, în ajunul luptei cu Maxențiu, de la Pons Milvius (Podul Șoimului, azi, Ponte Milvio în Roma), Constantin a zărit pe cer, în plină zi, o cruce strălucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscripția: „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei birui”; iar pe timpul nopții i s-a arătat în vis însuși Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerându-i să pună acest semn sfânt pe steagurile soldaților săi, urmând să fie protector în focurile bătăliei. Constantin a procedat întocmai după aceste semne și a câștigat bătălia.
În anul 313 va da un decret prin care va opri prigonirea creștinilor și astfel, creștinismul devine religie permisă în imperiu. Religia creștină va deveni religie de stat în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379–395).
Amintim ca în vremea împăratului Constantin s-a ținut primul Sinod Ecumenic, la Niceea în anul 325, unde a fost înlăturată erezia lui Arie și s-au alcătuit primele articole din Crez, a fost fixata data Paștilor (prima duminică după luna plină, după echinocțiul de primăvară) și s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească. La sfârșitul lucrărilor, când Osiu de Cordoba a rostit articolele din Crez, Constantin a spus: „Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt că aici este adevărul. Sunt convins ca nu voi l-ați făcut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi”.
Constantin cel Mare a primit botezul de la episcopul Eusebiu de Nicomidia în luna mai, anul 337. A trecut la cele veșnice în același an, pe 21 mai, la circa opt ani de la moartea mamei sale.
Flavia Iulia Helena (c. 248–c. 329) a fost căsătorită cu generalul roman Constantinius Chlorus, fiind mama Împăratului Constantin cel Mare. A fost o femeie deosebit de credincioasă și cunoscută pentru pioșenia ei. A înfăptuit pelerinajul în Palestina și în provinciile răsăritene, fiindu-i atribuite găsirea unor bucăți din Sfânta Cruce a lui Hristos și aflarea rămășitelor celor trei magi. Se spune că în timp ce era in pelerinaj, a văzut oameni care duceau un mort pe o colină unde erau trei cruci. Aceștia îl apropiau de fiecare dintre ele. Ajungând la ultima, când mortul a fost atins de cruce, a înviat. Așa a fost descoperită crucea pe care a fost răstignit Hristos.
Surse: CrestinOrtodox.ro, Wikipedia.
[…] victoria obţinută prin inspiraţia divinităţii în bătălia de la Pons Milvius (28 octombrie 312), Constantin a devenit protectorul creştinilor, ducând o politică imperială […]