SABINE: Bine că v-am găsit, unchiule, ca să vă dau o veste bună. L-am adus pe cel mai abil doctor din lume, un om care tocmai a sosit din ţări străine, care cunoaşte cele mai mari secrete ale medicinei şi care, fără îndoială, o va vindeca pe verişoara mea. Din fericire mi-a fost prezentat şi eu vi l-am adus, unchiule Gorgibus. Este atât de savant, că mi-aş dori din toată inima să fiu bolnavă ca el să mă vindece.
GORGIBUS (nerăbdător): Sabine, dar unde se află el?
SABINE: E cel cu care am venit. Poftim, dumnealui este.
GORGIBUS: Umilul dvs. servitor, domnule doctor! Vă rog să o vindecaţi pe fiica mea, care este bolnavă. Îmi pun toate speranţele în dvs.
SGANARELLE (superior): Hippocrate zice, şi Galien din motive temeinice presupune că o persoană nu se comportă normal atunci când e bolnavă. Aveţi dreptate că vă puneţi toate speranţele în mine căci eu sunt cel mai mare, cel mai abil şi cel mai doct doctor din câţi există în facultatea vegetativă, senzitivă şi minerală.
GORGIBUS: Sunt extraordinar de încântat.
SGANARELLE: Să nu vă imaginaţi că sunt un doctor obişnuit, un doctor simplu, un doctor precum alţii. După părerea mea, toţi ceilalţi doctori nu sunt decât nişte avortoni ai medicinei. Am talente unice, am secretele mele. Salamalec, salamalec. ”Rodrigue, tu ai inimă?” Signor, si; signor, non. Per omnia saecula saeculorum. Dar să mai încercăm un pic. Da, domnule Gorgibus, o clipă, să vă consult.
SABINE: Hei! Nu este el bolnavul, ci fiica lui.
SGANARELLE: Nu are importanţă. Sângele tatălui şi al fiicei sunt acelaşi lucru şi prin alterarea sângelui tatălui eu pot să aflu boala fiicei sale. Domnule Gorgibus, ar exista o modalitate să văd urina suferindei?
GORGIBUS (speriat): Sigur că da. Sabine, du-te repede şi ia urina fiicei mele. (Reacţie la Sabine: ”Imediat, imediat”. Paşi grăbiţi, uşi care se deschid, apoi tot Sabine care vine în fugă şi spune: ”Am adus ce mi-aţi cerut, domnule doctor.”) Domnule doctor, sunt îngrozit că fiica mea ar putea să moară.
SGANARELLE: Ah! Cât de bine se preface! Nu trebuie să se amuze încercând să moară fără ordonanţă medicală. Priviţi urina care arată o temperatură foarte mare, o puternică inflamaţie a intestinelor şi cu toate acestea situaţia nu este foarte gravă. (Sganarelle se preface că bea urina.)
GORGIBUS (contrariat): Hei, asta ce mai e? Domnule doctor, beţi urina?
SGANARELLE (impasibil): Nu vă emoţionaţi din această cauză! Medicii, de obicei, se mulţumesc să o privească, dar eu, eu sunt un doctor ieşit din comun, eu o înghit, pentru că prin gust discern mai uşor cauzele dar şi urmările bolii. Dar, ca să vă spun adevărul, este mult prea puţin ca să dau un diagnostic exact. Fiica dvs. trebuie să facă pipi mai mult.
SABINE: Abia am convins-o să facă puţin.
SGANARELLE (prefăcându-se enervat): Cum adică? Am trăit s-o aud şi pe asta! Faceţi-o să facă pipi copios, copios. Dacă toţi bolnavii vor face pipi copios, îmi doresc să fiu doctor toată viaţa.
SABINE: Iată tot ce a putut da. Nu poate face pipi mai mult.
SGANARELLE: Ce? Domnule Gorgibus, fiica dvs. nu face pipi decât câteva picături? Fiica dvs. nu este decât o biată pişăcioasă. Mă văd nevoit să-i recomand o poţiune pisativă. Nu există nici o cale să pot vedea bolnava?
SABINE: Lucile s-a trezit şi dacă doriţi, o voi ruga să coboare.Muzică.
SGANARELLE: Ei bine, domnişoară, sunteţi bolnavă?
LUCILE (prefăcându-se): Da, domnule doctor.
SGANARELLE: Cu atât mai rău! Este un semn că nu vă simţiţi bine. Aveţi dureri puternice de cap, de şale?
LUCILE: Da, domnule doctor.
SGANARELLE: Este nemaipomenit de bine. Da, acest mare medic, e vorba despre mine, a spus o sută de lucruri frumoase la capitolul despre natura animalelor, afirmând că umorile care au legături între ele au şi multe raporturi. Căci, de exemplu, aşa cum melancolia este duşmanca bucuriei, aşa cum bila care se răspândeşte în corpul nostru făcându-ne să devenim galbeni, şi că nimic nu este mai contrar sănătăţii decât boala, putem spune, alături de acest mare om, adică de mine, că fiica dvs. este foarte bolnavă. Trebuie să-i prescriu o reţetă.
GORGIBUS (precipitat): Aduceţi repede o măsuţă, hârtie şi cerneală.
SGANARELLE (încurcat): Printre dvs. se află cineva care ştie să scrie ?
GORGIBUS(surprins) : Domnule doctor, dar dvs. nu ştiţi să scrieţi deloc?
SGANARELLE: Ah! Nu mai mi-aduc aminte bine! Am atât de multe afaceri în cap, că pe jumătate am şi uitat. Eu cred că ar fi necesar ca fiica dvs. să iasă un pic la aer curat şi să se distreze la ţară.
GORGIBUS: Noi avem o grădină foarte frumoasă şi câteva camere pe măsură. Dacă credeţi că e bine, am s-o duc să locuiască acolo.
SGANARELLE: Să mergem atunci, să mergem, domnule Gorgibus, să vizităm locurile respective.
Fragmentul de mai sus face parte din comedia Doctorul zburător de Molière, în traducerea și adaptarea radiofonică a Pușei Roth, spectacol înregistrat în vara anului 2008 și difuzat în premieră în 13 septembrie 2008. Regia artistică îi aparține lui Vasile Manta. Din distribuție fac parte: Mihai Mălaimare, Mircea Albulescu, Ion Haiduc, Marius Rizea, Delia Nartea, Anne-Marie Ziegler, Mihai Niculescu. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Puteți reasculta acest excelent spectacol radiofonic vineri, 17 februarie 2017, la ora 8.35 și, în reluare, la ora 20.35 pe site-ul eteatru.ro, într-un program integral Molière.
Publicată abia în ediţia de Opere complete din 1819, îngrijită de Viollet-le-Duc, satira Le Médecin volant (Doctorul zburător), jucată la Paris, în 18 aprilie 1659, constituie ”un remarcabil exerciţiu de tehnică actoricească; intrări şi ieşiri rapide din scenă, deghizări multiple şi aproape simultane într-un ritm alert.” (Luminiţa Petrulian, Molière, Tartuffe, texte comentate, Bucureşti, Editura Albatros, 1987).
Titlul pare împrumutat de la Dominique Lanni sau de la comedia italiană Il medico vollante iar subiectul de la Edmé Boursault (1638–1701), care va ataca Şcoala nevestelor într-o comedie intitulată Portretul pictorului sau Critica Şcolii nevestelor, stârnind replica lui Molière din L’Impromptu de Versailles.
Tema Doctorului zburător, farsă într-un act, cu şapte personaje şi 16 scene, este curentă la Molière: doctorul isteţ, farseur şi şarlatan, prin care se satirizează medicina şi medicii vremii. Valère este îndrăgostit de Lucile, fiica lui Gorgibus. Pentru a zădărnici planul acestuia de a-şi casători fata cu Villebrequin, Valère e sfătuit să găsească rapid un doctor care să-i recomande bolnavei prefăcute Lucile ”să stea în mijlocul naturii şi să inspire aer proaspăt”, scăpând astfel de supravegherea tatălui. Doctorul de ocazie este Sganarelle, valetul lui Valère. Satira la adresa şarlataniei cu morgă se transformă în episod burlesc, comicul de situaţii şi de limbaj atingând virtuozitatea.
Elementele caracteristice ale comediilor şi ale tipologiei personajelor moliereşti, ale contextului epocii se regăsesc în versiunea regizorului Vasile Manta, dinamică, subtilă, plină de efecte neaşteptate şi totodată cu un remarcabil echilibru compoziţional. Replicile scânteietoare ale lui Molière, într-o foarte bună traducere, care conservă farmecul limbajului şi trăsăturile stilistice, sunt reliefate pregnant de jocul actorilor, în care se simte bucuria întâlnirii cu un text clasic fermecător. Cu mijloace radiofonice diverse, cu rară virtuozitate (de la schimbarea vocii cu o abilitate extraordinară la planurile atent studiate şi poantele de efect, savuroase, păstrând unitatea stilistică a limbajului), Mihai Mălaimare realizează un rol memorabil în Sganarelle. Mircea Albulescu conturează un Gorgibus care sub aparenţa senilităţii îşi ascunde şiretenia. Personaje expresive creează Ion Haiduc (Gros-René), Marius Rizea (Valère), Mihai Niculescu (Un avocat). Cele două tipuri feminine, Sabine şi Lucille sunt caracterizate eficient şi plastic de Delia Nartea şi Anne-Marie Ziegler.
Costin Tuchilă
Fragment din spectacol
