”Soia sau carnea fără oase” de Pușa Roth

142
pusa roth soia-istoric-mancaruri-de-soia

delicias regibus logo rubrica leviathanSalam de soia (ce amintiri ne leagă!), brânză de soia, lapte de soia, chifteluţe de soia, drob de soia, cremă de soia, musaca de cartofi cu soia, şniţel de soia, soia la grătar şi câte alte reţete n-or mai fi, toate m-au determinat să mă opresc asupra acestei legume, plantă anuală din familia leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizată ca plantă furajeră, iar boabele de soia și în alimentația umană, ele conținând 39 % proteine, 17 % ulei.

Soia este una din cele cinci semințe sfinte ale Chinei. Există boabe de soia galbene, verzi, roșii și negre. Prima menţionare despre cultivarea boabelor de soia datează din jurul anului 2853 î. Hr., când împăratul chinez Shang-Nung a început promovarea cultivării soiei în regatul său. Chinezii au fost primii care au recunoscut valoarea nutritivă a boabelor de soia. Împăratul a proclamat cinci plante ca fiind sacre: orezul, grâul, orzul, meiul şi soia. Din boabele de soia, aşa cum spuneam, galbene, verzi, roșii și negre, se prepară ulei de soia, brânză de soia, miso (pastă dulce de soia), făină de soia, din care se produc harusame (tăiței subțiri, transparenți ca sticla). Tot din soia se obține așa-numita carne vegetală, un extract de proteine vegetale utilizat ca înlocuitor de carne în preparatele dietetice. Din acest înlocuitor se pot face şniţel, grătar, chifteluţe etc., etc., iar semințele încolțite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate în diverse preparate culinare. Ţineţi minte, doamnelor şi domnilor, trăitori pe timpul comunismului, că în anii ’90, reproşul suprem faţă de cei plecaţi din ţară, mai ales, era că noi, aici, a trebuit să mâncăm salam cu soia, în timp ce lumea occidentală mânca salam de carne. Mare şi, până la urmă, frumoasă naivitate!Glycine-maxima-soia

Supranumită de asiatici ”carnea fără oase” sau ”vita chinezească”, soia a pătruns în Europa abia la începutul anilor 1700, iar în Statele Unite în 1765. Însă adevăratele ei virtuţi au fost descoperite, în afara Asiei, abia la începutul anilor 1900. În Statele Unite soia a jucat un rol important în special după Primul Război Mondial când, în timpul marii recesiuni, în regiunile afectate, se foloseau culturile de soia pentru regenerarea solului, pentru că una dintre proprietăţile principale ale plantei este de a fixa nitrogen în sol. Astfel, toţi fermierii au crescut producţia de soia pentru a putea răspunde cerinţelor guvernului de atunci. În România planta a pătruns abia în anul 1876, în Transilvania. Din 1913 a fost cultivată în câmpurile experimentale ale Şcolii superioare de agricultură din Bucureşti şi abia din 1930 a fost inclusă în temele de cercetare ale Institutului de Cercetări Agronomice. Calităţile boabelor de soia au rămas în mare măsură un secret al Orientului până în secolul al XX-lea. Deşi boabele de soia nu au fost introduse în Statele Unite mai devreme de anii 1900, din 1920 acestea au găsit vatra ideală în vestul mijlociu american unde combinaţia de sol şi climă le-a permis să înflorească şi unde încă se produc boabele de cea mai bună calitate din lume. Aici nu vorbim despre planta modificată genetic, pentru că nu avem argumentele necesare unei asemenea dezbateri!

planta-de-soiaEi, doamnelor şi domnilor, eu nu dau reţete, ci doar aduc aminte când şi unde au apărut o plantă, un copac, legumele sau fructele, cine au fost cei care le-au descoperit şi le-au folosit pentru binele omenirii. E adevărat că pentru creştin-ortodocşi este postul Paştelui şi o mâncare cu soia nu strică nimănui, din contră, ar fi o alternativă la felurile clasice din această perioadă.

Cu bine şi cu bucurie!

Vezi arhiva rubricii Delicias regibus de Pușa Roth

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.