Marți, 30 octombrie 2018, ora 19.00 la Clubul Țăranului (Strada Monetăriei, nr. 3, București), degustăm sarmale și ascultăm povești adunate de Cosmin Dragomir, fondator ggastroart.ro.
Intrarea e liberă ca pasărea cerului (în limita locurilor disponibile).
Sarmaua noastră cea de toate sărbătorile nu este, de fapt, așa cum am crede noi, numai a poporului nostru. Pe lângă România, mai există și alte țări care își asumă provenienţa sarmalei. Sarmalele se află de sute de ani pe mesele multor popoare, însă se pare că au fost inventate de turci. Odată cu ocuparea noilor teritorii, bucătăria turcă își aduce semnificativ contribuția, direct, în Balcani, Europa de Est şi Asia Centrală. Pe harta sarmanelor figurează așadar: Turcia, Bosnia, Bulgaria, Croaţia, Slovenia, Grecia, Serbia, România, Ungaria, Macedonia, Muntenegru, Irak, Iordania, Liban, Moldova, Siria, Ucraina, Rusia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kîrghistan, Uzbekistan, Polonia, Germania, Suedia și Finlanda.
Odă sarmalei
de Păstorel Teodoreanu
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii.
O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână
şi se-nfăşoară în varză ca în valuri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatara principala ţine-n spaţiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică’nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini… sarmaua!
