Știri: Premiera spectacolului „Lacrimile amare ale Petrei von Kant” de R. W. Fassbinder pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca (9 iulie 2022)

71
Lacrimile5 (1)

Teatrul Naţional din Cluj-Napoca anunţă ultima premieră a acestei stagiuni cu spectacolul Lacrimile amare ale Petrei von Kant de Rainer Werner Fassbinder, traducere de Victor Scoradeț, care va avea loc sâmbătă, 9 iulie 2022, în Sala mare, de la ora 19.00.

Regia: Eugen Jebeleanu. Scenografia: Velica Panduru. Asistentă de regie: Adriana Creangă. Asistentă de costume: Diana Rus. Lighting design: Velica Panduru, Mădălina Mânzat, Eugen Jebeleanu. Video design: Eugen Jebeleanu, Ovidiu Zimcea. Muzica: Ovidiu Zimcea. Distribuţia: Petra von Kant – Ramona Dumitrean; Karin Thimm – Sânziana Tarța; Marlene, angajata ei – Angelica Nicoară; Sidonie von Grasenabb, prietena ei – Elena Ivanca; Valerie von Kant, mama ei – Miriam Cuibus; Gabrielle von Kant, fiica ei – Diana Buluga.

Eugen Jebeleanu este unul dintre cei mai inspiraţi regizori din peisajul teatral românesc contemporan. Co-fondator şi director al companiilor de teatru independent Compania 28 (2010, România) şi Compagnie des Ogres (2015, Franţa), creator de spectacole memorabile, abordând teme umane, sociale şi politice esenţiale, Eugen Jebeleanu a montat pe scene prestigioase din România şi din străinătate şi este câştigătorul a multiple distincţii pe plan naţional şi internaţional. Spectacolul său Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba a fost desemnat „Cel mai bun spectacol al anului” în cadrul Galei UNITER 2020, iar debutul său în film, Câmp de maci, este câştigătorul a mai multor premii internaţionale, printre care „Premiul publicului” şi „Premiul pentru cea mai bună regie” la ediţia din 2021 a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF).

Velica Panduru, care semnează decorul şi costumele, este absolventă a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti. În anul 2007 câștiga Premiului UNITER pentru debut pentru costumele spectacolelor Penthesilea (Teatrul Dramatic Constanţa), Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea (Teatrul Mic din Bucureşti), şi Lecţia (Theatrum Mundi din Bucureşti). Este de asemenea câştigătoarea „Premiului pentru cea mai bună scenografie” cu spectacolul Boala familiei M, montat la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara, în anul 2009, iar în anul 2014 a fost nominalizată la „Premiul pentru cea mai bună scenografie” (împreună cu Zoltán Balász) pentru spectacolul Maestrul și Margareta, pus în scenă la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu.

Velica Panduru şi Eugen Jebeleanu au o colaborare cu tradiţie, lucrând împreună în formula scenograf-regizor atât în teatru, cât și în film, cei doi formând o echipă artistică de succes.

Universul sonor al spectacolului este creația artistului Ovidiu Zimcea, un alt colaborator cu tradiție al regizorului Eugen Jebeleanu, care a semnat sound design-ul și/sau muzica unor spectacole precum Băiatul văduvă, Dovedește. O poveste virală, dar și Katzelmacher. Dacă n-ar fi vorba despre iubire, tot pe un text de Rainer Werner Fassbinder. Pasionat de sunet și proiecții vizuale, Ovidiu Zimcea a făcut parte din proiectele muzicale Paperjam, Exit Oz, Murnau și Alexandrina, și în 2021 a semnat și muzica unui film documentar despre efervescența scenei muzicale timișorene din anii ‘90 – Swamp City (pe care l-a și scris și regizat împreună cu Bogdan Pușlenghea). Ovidiu Zimcea este absolvent al Universității din Westminster, specializarea „Producție de Film și Televiziune”.

Eugen Jebeleanu despre spectacol:

„Am hotărât să propun acest text al lui Fassbinder pentru că îmi place foarte mult cum scrie și cred că are și o puternică relevanță azi. Poate că e un clișeu să vorbești de relevanță și actualitate, de faptul că are un ecou în societatea contemporană, dar felul în care el prezintă personajele și poveștile, felul în care el aduce în discuție niște teme încă sensibile, din păcate, și după 50 de ani, mi se pare relevant. Acesta a fost și unul dintre argumentele pentru care am ales textul: datorită subiectului pe care-l abordează, pentru că putem spune povestea unor femei și a unei povești de iubire dintre două femei, faptul că putem vorbi despre această emancipare sexuală, dar și despre o descoperire a propriei orientări sexuale la o vârstă nu neapărat fragedă. Personajul nu mai are 20 de ani și cred că e important să vorbim despre faptul că te poți descoperi la orice vârstă și să-ți asumi orientarea ta sexuală. Pe de altă parte, suntem într-un moment de dezbatere foarte pregnantă despre paritate, despre reprezentarea femeilor, despre poziția femeilor în societate, despre felul în care alegem să spunem poveștile lor. Da, este un spectacol pe de o parte feminist, pe de altă parte care vorbește despre feminitate, lucrurile se întrepătrund […] textul vorbește și despre condiția artistului. Nu neapărat despre cineva care lucrează în teatru, ci în industria modei, dar face parte din același univers al artei, și mă interesează să vedem ce relevanță și ce necesitate mai are arta azi, felul în care noi, artiștii, ne punem în pericol pe o scenă, felul în care ne raportăm la personajele pe care le jucăm, la poveștile pe care le spunem, câtă distanță, câtă obiectivitate și câtă critică putem aduce despre arta contemporană pe care o facem.”

Comunicat al Teatrului Național din Cluj

Arhiva Teatrul Național din Cluj-Napoca

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.