Ora 14.00 – „Căsuța cu povești” – reluare Povestea soldățelului de plumb – partea a doua
Ora 14.05 – reluare Folia, Shakespeare&Co. Trupa Gigi Căciuleanu. Un spectacol de Gigi Căciuleanu. Regia TV: Andrei Măgălie.
Ora 15.20 – reluare Shakespearia, țara lui Will – Hamlet – episoadele 1,2,3
Ora 20.00 – „Căsuța cu povești” – Povestea soldățelului de plumb – partea a treia
Ora 20.05 – Doctor fără voie de Molière. Traducere de Sică Alexandrescu și Mircea Ștefănescu. Adaptarea tv: Cornel Popa și Valentin Plătăreanu. În distribuție: Amza Pellea, Ion Lucian, Ileana Stana Ionescu, Tamara Buciuceanu, Valentin Plătăreanu, Ștefan Tapalagă, Marian Hudac, Matei Alexandru, Mihai Fotino, Anca Pandrea, Mihai Mălaimare. Redactor: Ioana Prodan. Coregrafia: Thury Ștefan. Regia montaj: Marga Niță. Ilustrația muzicală: Lucian Ionescu. Scenografia: Elena Fortu. Regia artistică: Cornel Popa. Un spectacol din Arhiva de Aur TVR, din anul 1975/
Le Médecin malgré lui (Doctor fără voie) de Molière este o comedie-farsă în trei acte. A fost jucată pentru prima dată în 1666 la Théâtre du Palais-Royal, Paris.
„[…] c’est toujours la faute de celui qui meurt” (Sganarelle, actul III, scene I) – „Mortul e de vină” – de aici vine expresia pe care o folosim fără să ştim, uneori, că îi aparţine lui Molière.
„După două luni de la montarea Mizantropului, la 6 august 1666, are loc premiera farsei Doctor fără voie (Le Médecin malgré lui), sclipitoare prin comicul verbal. Spre deosebire de Amorul doctor, Doctor fără voie nu este o comandă regală, lucru rar după ce Molière devenise comediant al regelui. Era de bon ton să ai în repertoriu o mică piesă veselă, cu caracter de farsă şi cu succes sigur, susceptibilă să «trezească» publicul în perioada estivală a anului 1666, completând astfel programul reprezentaţiilor. Această comedie savuroasă se adăuga listei unor creaţii similare ale confraţilor, ca Mama cochetă de Jean Donneau de Visé sau Favoritul de Domnişoara Desjardins. Cum spectacolul cu Mizantropul dădea sem- ne de oboseală, această piesă în proză venea să-l salveze întrucâtva.
În Doctor fără voie, Molière reia tema folosită în farsa scrisă cu cinci ani în urmă, Legătura de vreascuri sau Doctor de nevoie, al cărei subiect era extras dintr-un fabliau, mică poveste medievală în versuri, specifică literaturii franceze, Le Vilain mire (Ţărănoiul ajuns doctor), text anonim din secolul al XIII-lea. Tipul ţăranului liber din provinciile nordice ale Franţei devenise frecvent în literatura secolului al XIII-lea. Cuvântul vilain era rezervat mai ales în fabliaux-uri şi în snoave ţăranului care cultiva de toate cu sagacitate, însurat, cu o familie mai mult sau mai puţin numeroasă. Înfăţişarea sa hirsută şi manierele fruste erau adesea ridiculizate, dar poeţii îi găseau totuşi şi o serie de calităţi precum vigoarea, inteligenţa, priceperea la toate. În fond, acest personaj dovedea aproape aceeaşi onorabilitate ca şi nobilul, negustorul sau meşteşugarul.
Sursei medievale Molière îi adaugă elemente împrumutate din Amorul doctor, cum ar fi simularea bolii sau chiar numele eroinei. Propunerea ingenioasă a lui Sganarelle de a-l face pe Géronte surd, pentru a o determina pe Lucinde să tacă, este inspirată din Gargantua şi Pantagruel de Rabelais (Cartea a III-a, capitolul 34). Ca şi în alte piese, Molière satirizează doctorii epocii, prezentaţi ca invidizi fals erudiţi care vorbesc puţină latină pentru a-i impresiona pe alţii. În realitate, nu cunosc decât două remedii, ineficiente, bineînţeles: clistirele şi sângerările. Dar glumele la adresa medicilor sunt aici mai puţin virulente decât cele din Amorul doctor. În cursul celor trei mici acte în proză, Sganarelle devine rapid „practician” al medicinei, manifestând şarlatanism, venalitate şi indiferenţă pentru viaţa bolnavilor. Structura actelor se desfăşoară în tradiţia farsei. Pe lângă comicul gesturilor, prezent constant în farsă şi care îi dădea actorului Molière posibilitatea de a străluci, fantezia verbală păstrează formele tradiţionale ale literaturii medievale: jargonul ţărănesc al lui Thibaut, latina de bucătărie a lui Sganarelle, savurosul său discurs fără substanţă asupra faptului că femeile sunt mai uşor de vindecat decât bărbaţii, plus obişnuitele lazzi ale commediei dell’arte. Deşi cunoscute, prin verva dramaturgului toate acestea creează un efect comic neaşteptat, aşa cum este episodul răzbunării lui Martine, nevasta lui Sganarelle, când îşi recomandă soţul ca pe un doctor foarte priceput mai ales la bolile greu de vindecat dar care, pentru a se pune pe treabă, are nevoie de un stimulent sui-generis. Spre mirarea lor, la sfatul lui Martine, Valère şi Lucas îl pot găsi pe iscusitul doctor Sganarelle în pădure, tăind lemne. «Umblă îmbrăcat bălţat ca naiba», cu o haină galbenă cu verde, ca un «doftor de papagali» şi evită pe cât poate să-şi folosească ştiinţa medicală […]. În actul I al comediei Doctor fără voie, în toiul bătăii, Martine şi Sganarelle, care îl citează pe Aristotel, se insultă şi se ameninţă în stilul plastic al farsei medievale […].
Lungile enumerări de cuvinte injurioase i-au făcut pe Boileau şi pe Voltaire să-l considere pe filosoful Molière un clovn al plebei, un farseur în înţelesul cel mai vrednic de dispreţ al cuvântului. Succesul de public al Doctorului fără voie în epocă şi mai târziu a contrazis asemenea aprecieri. În timpul vieţii lui Molière, Doctor fără voie s-a jucat, pe lângă spectacolul de la Curtea regală, de 59 de ori – şi de 282 de ori până la moartea lui Ludovic al XIV-lea (1715). Ea s-a aflat printre cele mai reprezentate comedii moliereşti între 1659 şi 1673, anul morţii scriitorului, după Sganarelle (122 spectacole pariziene şi 9 la Curte), Şcoala bărbaţilor (108, respectiv 8 spectacole la Curte), Pisălogii (106 spectacole la Paris şi 10 la Curte), Şcoala nevestelor (88 plus 8 la Curte), Tartuffe cu 81 de reprezentaţii pariziene şi 3 la Curte, Dragoste cu toane (65 la Paris şi 7 la Curte), Nechibzuitul, Amorul doctor şi Mizantropul cu câte 63 de reprezentaţii pariziene.” – Costin Tuchilă, Pușa Roth, fragmente din cap. Molière – fiziologia râsului, în Clasicii dramaturgiei universale, vol. I, București, Editura Academiei, 2010.
Ora 21.15 – Portret In memoriam Amza Pellea. Realizator: Daniela Ciolan. Montaj: Constantin Marciuc. Imagine: Mihai Buzura. Producător: Cătălin Mireuță
„Foarte mult timp nu l-am considerat actor, era doar tata. Incredibil, dar adevărat, l-am descoperit ca actor după ce a plecat. Mergeam cu el la filmări, eram peste tot, am asistat şi la naşterea lui Nea Mărin. Ne citea mamei şi mie toate monoloagele. Îl auzeam râzând în birou, pentru că închidea uşile când scria, apoi ne chema pe toţi să râdem. Nu am simţit când a trăit rolurile, când le-a creat. Amza era un om foarte timid şi foarte retras, iar tot procesul acesta de creaţie era în sufletul lui şi în lumea lui, nu prea avea nimeni acces. Însă, ca senzaţie, părea că totul e foarte uşor. Amza a făcut parte din categoria artiştilor care «ard». Oriunde ar fi fost, dăruia atât de mult din el, din bucurie, din suflet şi din cinste, încât chiar toată viaţa lui «a ars». Şi acasă şi pe platourile de filmare şi la teatru şi la institut… A fost aşa, ca un izvor care tot dăruia. Şi consumul acesta de lumânare superbă l-a costat. Sau nu, pentru că eu cred că lucrurile se întâmplă aşa cum trebuie să se întâmple şi probabil că a trebuit să plece la 52 de ani.” – Oana Pellea.
Ora 21.45 – Shakespearia, țara lui Will – Macbeth. Regia artistică: Andrei Măgălie. Producător: Lucia Constantinescu
Episodul cuprinde imagini document de la repetiţii şi din spectacolul montat de Liviu Ciulei la „Bulandra” în 1968. Dialoguri excepţionale cu Octavian Cotescu. Imagini din spectacolul realizat de Radu Penciulescu la TNB in 2011 cu Ion Caramitru. Mărturii ale lui Alexandru Darie, Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuț.
Urmează:
Sâmbătă, 24 aprilie 2020:
20.00 – Poveste de iarnă, regia Dominic Dembinski.
22.15 – Shakespearia, țara lui Will – Comediile lui W. Shakespeare: Poveste de iarnă, A douăsprezecea noapte, Visul unei nopți de vară.
Teatrul Național de Televiziune este un proiect Casa de Producție a TVR, difuzat pe canalele TVR și online pe TVR+. Producător coordonator: Demeter András István.
https://www.facebook.com/casadeproductietvr/
https://www.instagram.com/casadeproductietvr/
Programele TVR pot suferi modificări în funcție de evenimentele de ultimă oră.
