Opera Națională București prezintă miercuri, 4 martie 2020, la ora 18.30 spectacolul Turandot de Giacomo Puccini. Noua producție a ONB a avut premiera la mijlocul lunii februarie (13, 14 și 16 februarie 2020). Regia, decorul, costumele și luminile poartă semnătura lui Mario de Carlo, iar coregrafia îi aparține Corinei Dumitrescu. Maestru de cor: Daniel Jinga, maestru cor de copii: Smaranda Morgovan, asistent de regie: Alexandru Nagy. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Tiberiu Soare. Invitat: tenorul Călin Brătescu (Calaf). Distribuția, click aici.
Turandot este o operă în trei acte compusă de Giacomo Puccini, pe un libret de Giuseppe Adami și Renato Simoni, după piesa lui Friedrich Schiller (1802, muzică de scenă de Weber), adaptare a basmului teatrul al lui Carlo Gozzi (1762), inspirat din culegerea 1001 de zile (1710 – 1712). Partitura, pe care Puccini a lăsat-o neterminată, a fost finalizată de Franco Alfano.
Premiera mondială a avut loc în data de 25 aprilie 1926 la Teatro alla Scala din Milano, sub bagheta lui Arturo Toscanini. În timpul spectacolului, dirijorul a întrerupt discursul muzical în locul unde se oprise Puccini (aria lui Liù și scena morții sclavei) și a spus : ”În acest moment, maestrul a pus jos pana”. După o tăcere deplină a sălii, de la balcon s-a auzit: ”Viva Puccini!”, urmat de ovațiile publicului.
Tema exotică din Turandot nu constituie pentru Puccini decât pretextul de a-și exprima gândurile pe un plan oarecum mai filosofic și mai general, dar cu vechea dependență de faptele vieții reale. Materia primă e textul, libretul de operă, fără de care se simte inutil, fără rost între oameni. ”O, dacă mi-ar sosi actul mult așteptat din Turandot, această principesă crudă și haină, mi-ați reda astfel liniștea și încrederea pierdute, iar praful nu s-ar mai așterne pe claviatura pianului, atât l-aș canoni, în timp ce biroul s-ar umple de bravele coli cu o mie de portative”, își încheie el scrisoarea către Adami. Libretiștilor le-a cerut să dea o formă modernă și interesantă subiectului. ”Dacă reușiți, veți vedea ce lucru original și tulburător va ieși din strădania voastră”. Giacomo Puccini și-a dorit să redea în Turandot tot ce au suferit, tot ce au iubit, au visat și au urât oamenii vremii lui.
Opera lui Puccini a devenit de-a lungul timpului cunoscută în întreaga lume pentru ”Nessun dorma”, aria celebră din actul final, interpretată de cele mai grele nume de tenori din toate timpurile.
Regizorul Mario de Carlo, despre montarea de pe scena Operei Naționale București: ”Turandot este ultima operă a lui Puccini, un adevărat testament muzical, în care adună tot ceea ce ne-a fascinat de-a lungul timpului în operele maestrului italian: o eroină monumentală, melodii expresive, lumini și umbre… Cu Turandot, Puccini ne transportă într-o Chină antică cu valențe de basm, deci practic atemporală. În inima unui Pekin imaginar, într-un timp și spațiu îndepărtat, descoperim cele trei personaje principale, care prin interacțiunea lor, realizează clasicul triunghi amoros: prințesa incredibil de crudă Turandot, care refuză iubirea, prințul tătar Calaf, îndrăgostit total de ea și sclava Liù, îndrăgostită de Calaf.”
Imagine și montaj video: Sebastian Bucur, ONB
Biletele se găsesc pe http://tickets.operanb.ro/ și la casa de bilete a Operei Naționale București (program luni – duminică între orele 10.00 – 13.00 și 14.00 – 19.00).
Sponsor oficial: Enel Green Power. Sponsori: Aqua Carpatica, Zarea, Leonidas. Parteneri: Casa de Flori, Artmark, Sansha. Partener de tradiție: RFI România.
Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Muzical, Romantic FM, Gold FM, Radio Seven, Marea Dragoste, Ziarul Metropolis, Zile și Nopți, Agerpres, Ziare.com, Business24, Raftul cu Idei, Leviathan, Magazinul Verde.
Comunicat al Operei Naționale București
Arhiva Opera Națională București
”În Turandot (reprezentată pentru prima dată la 22 ianuarie 1762, la Teatro San Salvatore din Veneţia, de compania lui Antonio Sacchi), fascinaţia exotismului învinge mai ales prin calitatea scriiturii tiparele cunoscute, piesa lui Gozzi fiind superioară adaptărilor la modă în epocă. Amestecul de frumuseţe şi cruzime extremă învinge inerţiile şi schemele psihologice «moarte» ale commediei dell’arte. «Basmul chinezesc teatral tragicomic în cinci acte» este
inspirat de povestea persană, de circulaţie curentă, a Prinţului Calaf şi a prinţesei Chinei. Până la Gozzi ea nu cunoscuse o elaborare comparabilă.” – Fragment din studiul Carlo Gozzi văzut de noi, ceilalți contemporani de Costin Tuchilă și Pușa Roth, publicat în revista trimestrială Leviathan, nr. 1, ianuarie – martie 2020; cu două portrete inedite de Adina Romanescu.
