Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Era așa de frumos” de Florika Waltère

77
florika waltere leviathan rubrica diaspora

logo rubrica stress & the cities– Amica, șșșș, liniște, tu n-ai nicio vină, tu nu puteai să faci nimic. Tu ești oricum speriată de bombele tale. Nu ești tu în stare să depanezi pe alții. –  Amice, am fost acolo, chiar cu câteva ore înainte, m-a rugat… – A fost o întrebare și nimic mai mult… – Era așa de… frumos, nu știu cum să-ți spun, eminescian, ca Eminescu în tinerețe, cu părul negru, leonin, cu ochii mari, întunecați. Și era… trist… – Trist era el de mai mult timp. Ne-am dat și noi seama la petreceri; venea singur și stătea scurt. Parcă aștepta ajutor de la cineva… [pauză] Te rog, nu mai plânge. Oprește-te. Plângi fără noimă, îți faci și mai rău. Îți aduc un ceai. Hai să îți dau și un calmant; și-a lăsat mama aici diazepamul când a venit la mine de Crăciun.

Cu o săptămână înainte:
– Amica, ți-am procurat două bilete la Bonjour M’sieur Monet cu Teatrul din Nantes. E foarte, foarte… sentimental. Și montat ca-ntr-un miraj: spectatorii stau în centrul unui manej de circ, iar pe scena circulară din jurul lor trec anotimpurile, vânturile, apusurile și răsăriturile de soare și personaje din belle-époque, care populează trecător lumea lui Monet. Cu muzică, desigur. – Amice, ești tare bun, dar crezi tu că pot să mă desprind de cursul meu IT, de assembler și cobol și de bits and bites? – Trebuie, Amica, să schimbi decorul, că altfel o iei razna. Să știi că după spectacol îți rămân în minte nu cuvinte sau acrobații sau muzică, ci rămâi cu impresia pânzelor lui Monet. – Ai umblat mult ca să găsești trupa asta? – Piesa a avut mult succes la Nantes, chiar de la premieră; e nouă. – M-ai convins. Poate reușesc să mă transpun pe unda ei și să nu mă mai obsedeze cursul și creditul… – Eu ți-am spus să scoți naibii creditul din ecuația ta. Ți-am zis să vorbești neapărat cu avocatul nostru, Lavalle, care e foarte de treabă. – Amice, el e specializat în aziluri, cu ce v-a ajutat pe voi, dar eu am azilul, că de-asta am primit și școala. – Amica, eu nu cunosc un avocat de credite, cum îți trebuie ție acum, dar omul ăsta e sincer, ne-a fost la toți de ajutor cu diverse, e prieten cu noi și o să înțeleagă și situația ta, cu sau fără onorariu. Ca să vezi că mă tot gândesc la tine, i-am dat și lui două bilete la spectacolul ăsta, că el vorbește franceza ca limbă maternă. Deși cred că nevastă-sa nu va veni, pentru că mi se pare că sunt certați. Au și o fiică pe care se ceartă. – Dar dacă ne întâlnim la teatru, cum să-i spun eu acolo, cu consortul de mână, că doresc să mă lămurească despre creditul soțului care e de față? – Spune-i și tu în franceză, că ești în ton cu spectacolul. – Păi, nu vorbește și soțul perfect franceza, că de-asta mi-ai dat două bilete? – A, uitasem că vorbește franceza. Rămăsesem în cap cu ideea că știe engleza pentru că lucrează la baza americană. Ți-am dat două ca să-l scoți și pe el cu tine: vede o montare de zile rare și nu vă mai certați pe-acasă. Deși, sincer să fiu, nu cred că vine nici el. – Ba eu sper să vină, ca să se umanizeaze cu arta, să nu mai stea cu capul în socoteli după ce vine de la operații și gărzi. Și să nu stea cu gura pe mine. Să vadă că putem avea și alte preocupări. – Vrei să-i dai lecții ca la București?

– Bonsoir, madame, ça va? – Bonsoir, M’sieur Lavalle. Oui, merci, ça va bien… relativement. [Bună seara, doamnă, sunteți bine? Bună seara, d-le Lavalle. Da, merci, oarecum.] – Îmi spunea prietenul nostru comun că voiați să mă întrebați ceva… – Da, sunt complet nesigură într-o chestiune. Nu aș putea să vin luni la dvs. la birou? – Poate nici nu mai e nevoie să veniți dacă vă pot da acum un sfat util. – Să nu vă stric cheful dinaintea spectacolului. – Nu vă faceți griji, 1., că mai e un sfert de oră și 2., pentru că rolul unui avocat este să se ocupe de problemele clienților, spuneți deci. – E vorba de un credit, mare, pe care soțul meu vrea să îl luăm împreună pentru un cabinet medical pe care îl deschide peste trei luni. – Cât de mare e creditul? – Un sfert de milion, cu dobândă de 3%, dacă îl semnăm împreună, ca tineri căsătoriți. Dacă-l semnează doar el singur dobânda este dublă. – Sunteți și dvs. medic și veți lucra împreună cu el? – Ah, nu, eu fac acum o recalificare în cu totul alt domeniu, cu care el nu prea e de acord. – De ce, dacă îmi permiteți? – Crede că nu vor vedea cu ochi buni pacienții lui ca soția doctorului să lucreze undeva în afara casei sau a cabinetului. – Vrea să rămâneți casnică? – Cred că da, deși nu mi-o spune direct, pentru că știe că vreau neapărat să lucrez și să nu fiu dependentă financiar. – Iertați-mă, dar îmi spuneți că nu vă înțelegeți bine, pe chestiuni majore… – Vai, îmi pare rău că vă împovărez acum, sâmbătă seara. Vin totuși la biroul dvs. luni. E bine la 4 după-masă, când ies de la școală? – Da, sigur că da, vă aștept…

– Încântătoare piesă, parcă actorii șopteau și incantau o melopee și pluteau printr-un aer rarefiat… – Și mie mi-a plăcut foarte mult… Am putea să mai discutăm despre piesă, dacă nu vă grăbiți? – Nu m-aș grăbi, dar e situația destul de încordată acasă cu soțul, care n-a vrut să vină la teatru… – Nici fiica mea nu a vrut să vină, păcat pentru ea… – Câți ani are? – 12, dar vorbește binișor franceza, pentru cât fac la școală. – Soția dvs. nu a vrut să vină? – Sunt despărțit de soție și încerc cât pot să păstrez relația cu fiica. –Îmi pare rău. – Lăsați, nu e o dramă, cum nu e nici la dvs. Nu ar fi frumos totuși să vorbim despre… M’sieur Monet la un bar franțuzesc la două străzi de aici? – Ar fi foarte frumos, după cât m-a captivat piesa timp de două ore și am uitat de griji, dar acum chiar trebuie să mă duc acasă, ca să nu agravez atmosfera și așa tensionată… – Atunci pe luni, dar gândiți-vă foarte bine: nu semnați nimic pentru altcineva în care nu aveți totală încredere, în niciun caz pentru socoteala soțului pe care poate nu-l veți mai avea la anu’ și veți căra o datorie enormă toată viața. – Dar el își va plăti singur datoria prin munca lui. – E perfect, e datoria lui, să o plătească prin munca lui și nu prin garanțiile pe care dvs. nu i le puteți da. Dvs. țineți-vă de școală, e esențială pentru viața și munca dvs.

– Bună ziua, am o programare la dl. Lavalle pentru ora 16. – Când v-ați făcut această programare? – Sâmbătă. – Sâmbătă dimineața a fost la birou, dar nu a trecut ora 16 cu dvs. – În particular am stabilit cu el ora. – La telefon? – Ce înseamnă aceste întrebări? Este dl. Lavalle la birou? – Vă spun imediat, dar este important cum ați stabilit această consultație. – Sâmbătă seara l-am întâlnit întâmplător la teatru… unde a venit singur, pentru că nu o convinsese pe fiica lui să vină cu el. La sfârșitul piesei am stabilit ora și fiecare a plecat pe drumul lui. – Îmi pare rău să va spun: [pauză] sâmbătă noaptea în jurul orei 1 colegul nostru Lavalle a fost aici în birou, a băut o sticlă de whisky și s-a spânzurat cu cravata de calorifer.

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.