Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Fine Love” de Florika Waltère

38
florika waltere diaspora

logo rubrica stress & the cities– Nu pot fi frumoase de-a binelea româncele. Dar sunteți sexy și cochete! – Și ce ne lipsește, mă rog, ca să fim frumoase? – Aveți fețele prea preocupate, prea contorsionate. Fie de griji reale, fie de propria grijă să placi neapărat. Nu mă refer la tine, definitely [categoric]. – Să știi că-ți dau dreptate: frumusețea implică o simetrie, un echilibru… La capitolele astea avem un deficit la scară națională. [pauză] Tu crezi că există generalizări… naționale? – Da. De exemplu o franțuzoaică poate nu este atât de feminină la corp ca o româncă și în niciun caz nu este atât de ageră… ca tine. – Oh, you’re kidding, Brit! [glumești] Dar spune, spune mai departe, mă interesează, personal… – În general franțuzoaica e mai destinsă, mai sigură de șarmul ei… Cred că li se trage de la tradiția amantelor regale sau a curtizanelor de lux balzaciene… Are o față mai calmă, liniștea-i vine cumva dintr-o relativizare interioară… – Aha? – Situații care pe românce le-ar frapa vizibil, îi suscită franțuzoaicei un zâmbet amuzat sau amabil sau o lasă rece. Contrar româncei, nu spune mintenaș ce-i trece prin minte… doar dacă interlocutorul nu-i este amant de cœur [de suflet] – Dacă este așa de stăpână pe ea, cum spui, cred că tocmai amantului i se destăinuie cu metodă… – Crezi tu? – Ce-mi descrii tu, Brit, e un control bine exersat la nivelul fizionomiei. [pauză] – Eu, ca bărbat, prefer iuțimea, perspicacitatea și… ineditul românesc, e mai incitant. – Vrei să spui că româncele sunt într-un fel mai… primitive? – Nu. Mai firești… Și prin asta mai feminine, pentru mine. [pauză] Pot să-ți spun Romy? – Mă re-botezi? Yeap, Brit!  [pauză] Te-aștepți la momente-surpriză cu mine? – Yea, desfășoară-te în naturelul tău, Romy!

– Prima dată când am venit în Germania, lucram la serviciul de presă al târgului de la Hanovra… Ce viață era acolo! Mergea totul ca pe roate, din plin, pentru tot poporul! Țin mine că vara treceam de la redacție vizavi la o terasă… Sorbeam acolo Radler cu paiul [bere cu limonadă] și toată lumea era a mea! – De ce erai euforic? Ce era altfel ca peste Mânecă? – Aaa, cu totul altceva: în Germania, după planul Marshall, bătea un vânt de heirupism entuziast. În Anglia lui Margaret Thatcher dimpotrivă, era o atmosferă apăsătoare: se privatizau industriile grele sau se închideau, ca mineritul… Mai erau și atentatele IRA ale separatiștilor irlandezi… În orice caz, plecasem ca din pușcă. În era Thatcher, Germania însemna mirajul european pentru noi! – Și ce mai era așa de nemaipomenit aici față de Anglia? – Nemții parcă erau proaspăt spălați și scoși noi și voioși din cutie… – Bine, erau în plin miracol economic… – Da! Se simțea în aer lucrul ăsta. [pauză] În primul an m–am dus la Oktobetfest [festivalul berii din München] Mi s-a părut fabulos: toată pajiștea imensă de la Theresienwiese plină de lume aburită de voie-bună… În sute de corturi imense se bea bere la litru [Maß], nu la halbă! și bavarezele în costum tradițional decoltat joacă pe mese! – Really? Aburiți de bere vrei să spui, Brit? Sunt beți criță timp de trei săptămâni! Salvările care stau cordon în jurul arealui nu mai prididesc să-i scoată din comă alcoolică! – Nu, nu-i chiar așa! Ai fost acolo? – Nu. Am văzut un reportaj și mi-a ajuns. Nu-i de mine! – Ah, Romy, dar e un must-see! [trebuie să vezi neapărat] De-atunci eu mă duc în fiecare an. Mă întâlnesc mereu cu doi ex-colegi de universitate din Londra. Vin britanicii cu duiumul… – Bine, dar cât bei tu? Trei beri într-o zi, maximum? – Dar nu-i de asta, Romy, it’s a huge fun! [e o distracție colosală].

– Brit, dear, am citit cu toată atenția The Skating Rink  [Patinoarul] de iubitul tău Roberto Bolaño… – În sfârșit, Romy, ai citit o carte epocală! Nu-i așa, Bolaño este unicul, inegalabilul autor al zilelor noastre! [pauză] – Brit, m-am căznit să o citesc, de dragul tău, că mi-ai dat-o cu entuziasm. Pe parcursul lecturii anevoioase am căutat cu lumânarea să-mi explic de ce-l iubești tu pe Bolaño… – Scrie cu un simț al suspansului cu totul neașteptat… – Pe care eu nu l–am găsit, sorry! Scrie complet dezlânat, n-are intrigă, n-are personaje, poate doar atmosferă, pe ici-colo, imaginea aia ireală a patinoarului în incinta ruinei. [pauză] Așa ceva, însă în manieră magistrală, găsești la Borges. Ce-i mai bun la el au scris alți sud-americani înaintea lui. – Nu, nu, nu, Romy! E măreț, trebuie să le citești și pe celelalte! I bet you’ll love him! [pariez/sunt sigur c-o să-ți placă] Are un fel de a scrie cu totul aparte! – Original? – Of course! – Dar trebuie să și transmiți ceva cu originalitatea, iar eu deja nu mai știu despre ce am citit! Decât că erau locuri și figuri bizare, fără vreo referință spre mine. – Referința, Romy, e spre spațiul espano-sud-american! – Hmm, acolo n-am trăit și n-am cum să mă transpun! [pauză] Dar din câte știu, acolo se zbat oamenii între cartelurile de droguri și neocomunismul lui Chavez și Maduro. Tu știi mai bine, Brit, ce-i acolo, ai trăit în America de Sud câțiva ani! Nimic din astea nu se regăsește în Bolaño! – Tocmai, e o evadare! – Evadare în ce? Că nu are mari introspecții à la Cehov sau Dostoievski… – Ce spui, Romy?! S-a dus epoca „marii literaturi”! Schema, chatul, fulgurația, astea sunt acuma ”in”. [pauză]  – OK, Brit, suntem în plin du-te-vino de mode și trenduri. Dar eu, pentru mine, ce pot să aleg din ele?

– Ooo, Rooomy, ce discuții intelectuale porți cu Brit! – Este intelectual englezul meu! Și prevenitor pe deasupra! – Unde crește specia asta? Mi-ar plăcea și mie! – Vezi dacă nu ai vrut să vii cu mine la Clubul Presei Anglo-Germane? – Iar limbi străine, Romy? Sunt saturată de amero-germani de la serviciu. – Fără curiozitate și fără efort n-ajungi departe! The audience were eager to hear something else than forever Brexit. [Publicul era nerăbdător să mai audă și altceva decât tot Brexit] – Și ce v-au servit pe lângă eternul vin de Rin? – Dar îți spusesem, era o temă centenară despre amorurile licențioase ale marilor oameni politici britanici din primul război!  – Are you kidding, Romy? Cei care țineau în mână destinele imperiului și ale Europei și viețile a milioane de oameni? – Erau și ei oameni, nu zei! Nu puteau să stea patru ani cu gândul doar la tunuri și la masacre! Atât prim-ministrul cât și comandantul suprem al armatei le-au scris amantelor, două ladies celebre din înalta societate, sute de scrisori de dragoste… – Când mai aveau timp, sărmanii, că erau obligatoriu și căsătoriți în epoca aia, cu neveste tot din lumea mare! – În timpul ședințelor parlamentare… Lumea bună începea să se scuture de rigorile victoriene, aluneca decadent spre libertinism, iar doamnele își manipulau amanții de vază la vedere, când cu autoritate, când cu senzualitate… Vezi tu? Le-a priit: fortificați în viața intimă, acești masculi alfa au câștigat războiul! [pauză] De aici s-a înfiripat discuția din foaier cu Brit despre tipologiile feminine… – Nu cred, Romy, că britanicii și germanii se vor iubi vreodată, după cele două războaie și, mai nou, după Brexit… dar, cum spui, Clubul Presei se străduiește… Eu îi las pe ei în compromisurile lor incerte… în care nici Brit al tău nu se bagă, pentru că, iată, tu ești exemplul vivant: nu și-a găsit o nemțoaică, ci o româncă… Mă bucur că ți-ai găsit o escortă selectă la Clubul Presei! – Păcat că nu-l frecventezi și tu…

– De ce te-ai indispus, Romy? – Nu m–am indispus, Brit, sunt nițel derutată… – Numești „derută” grimasa asta pe care nu poți să ți-o ascunzi? – Nu e… promiscuu ce ne oferi la five o’clock? – E realitatea de azi, Romy! – Ne trebuie așa ceva acum, Brit? După ce am servit tea & orange cakes pe balconul însorit? – Why not? For a change! [De ce nu? Ca să schimbăm nota.] [pauză] Doar n-ai vrea să vezi filme romantice lacrimogene hollywoodiene à la Love Story? Filmele romantice nu fac decât să sucească mințile femeilor încât să creadă că așa e realitatea și astfel să nefericească cuplurile. – La fel cum pornograficele, Brit, amăgesc bărbații cu femei netede și elastice ca niște sex toys și cu supermasculi. [pauză] Tu te uiți des la filme porno? – Ăsta nu e porno, Romy, this is a cult film. [film cu mulți adepți] – Brit, dar e depravat! – Emiți o judecată morală! Din partea cărei instanțe? [pauză] – Cu dreptul meu și cu capacitatea mea de individ matur sapiens să evaluez ce mă înconjoară, în funcție de valorile pe care mi le–au transmis familia, școala, societatea… – Dar în viața de azi valorile tradiționale sunt în derivă, or asta vedem în filme… [pauză] Sorry for annoying you… [N–am vrut să te irit] Voiam de fapt să te… [pauză] – OK, Brit: îmi arăți un film șocant pentru mine și foarte apreciat de mulți alții. [pauză] Dar ție personal ce-ți place, independent de ce le place altora? [pauză] Între altele, cum îi arăți tu unei femei că îți place de ea și că vrei ceva de la ea? [pauză] – Romy, mă port ca un lord: îți stau la dispoziție. Fă-mi ce vrei tu! Cum vrei tu! Mă abandonez ție. [pauză] – Acum, aici, pe canapea? Cu cult filmul ăsta curios în față? – Yeah, I’m yours! [Sunt al tău] [pauză] – În aceeași măsură, îți stau și eu la dispoziție, Brit, pe canapeaua ta confortabilă. [pauză] Întrebarea e cine oferă primul… Pot să încerc, dacă încerci și tu să fii ceva mai… permeabil. [pauză] Mie nu-mi trebuie preludii erotice la TV, Brit, ca să mă încălzesc, ajunge dacă mă săruți… Dar nu numai din… obligație, poți să adaugi puțin feeling… – Mă predau, Romy, sunt al tău, fă-mi ce vrei tu! – Dar nu doresc să-ți fac nimic anume, n-am un plan… De fapt doresc să dansăm în duo… – Cum, Romy, acum, aici? – Vorba vine, adică să avem un schimb de gesturi, mișcări, sărutări și tandrețuri, ca într–un dans… – Mi-e teamă că e prea romantic pentru mine, prea ireal. – Nu te suspecta de dulcegării, Brit, nu e romantic, e doar senzual. În niciun caz nu e porno. – Cred că vorbești prea mult, Romy. [pauză] Dorești un ceai sau o cafea. – Nu doresc decât hic et nunc [aici și acum], cu tine. Ești prezent? Cu toate simțurile? – Cred că nu te înțeleg, Romy. [pauză] – E simplu, Brit, e firesc. [pauză] – Tu nu știi, Romy, ce-nseamnă să crești într-un internat catolic de băieți! Nu poți să înțelegi ce fel de educație am primit acolo, de fapt ce mutilare… – Era o școală scumpă, bănuiesc… Părinții tăi știau prin ce treci? [pauză] – Părinții mei își permiteau și credeau că dacă dau bani grei pot să-și ia grija să mai intre în detaliile metodelor de acolo… Veneam acasă îmblânzit, ei erau mulțumiți de aparențe. [pauză] – Nu e prea… personal ce-mi spui, Brit? Crezi că trebuie să știu și eu? – Da, trebuie: ca să spui și altora să nu-și dea cumva copiii acolo.

– Romy, sper că te–ai simțit bine la mine pe balcon, cu ceai și cookies în asfințit. Și cu demersurile noastre… teoretice. Promit să fiu mai empatic cu tine data viitoare. – Ce–ai zice, Brit dacă mergem la un concert la filarmonica nouă. Vine să dirijeze Zubin Mehta de la München. – Cunosc sala, e top. Dar clasicul e prea intelectual pentru mine, prefer concertele Kraftwerk. – E cu totul altceva, Brit. Kraftwerk face muzică electronică avant la lettre… – Da, asta  mă pasionează, nu ratez niciun concert al lor din Berlin. Am fost și în Polonia și în Finlanda după ei. – Really? Și mie–mi plac, încă din anii ’80. Îi dădeau ocazional la Radio București. Au un ritm insinuant și penetrant… – Aha… dar nu-s pentru tine, Romy, e erupție de decibeli la show-rile lor. Sunt mari de tot: au marcat toată muzica de după ei, ca să-i numesc doar pe Beatles și David Bowie. [pauză] – La disco, Brit, se pune des Kraftwerk. – Eu știu asta, dar de unde știi tu, Romy? – Am o prietenă în Canada… Cei doi copii ai ei, după ce au făcut studii înalte la Montréal, s–au stabilit de câțiva ani ca disc-jockeys, DJs, chiar de mare faimă, la… Berlin. Au bloguri, zeci de mii de followers, sunt arhicunoscuți, dau concerte în săli arhipline… Știai că se dau orgii cu alcool în fluvii, dans sincopat și cu DJs în Berlinul de Est? În clădiri dezafectate, pe cale de demolare?– Spune-mi unde și merg și eu, Romy, îmi place să mă amestec cu tinerii. – Spune-mi unde mergem diseară, Brit! Ziulica mea la ordinator devine suportabilă dacă ne regalăm diseară, de exemplu, cu Meryl Streep în rolul lui Margaret Thacher din The Iron Lady, pentru care a luat Oscarul. Iar eu îți voi da ție Oscarul, Brit, pentru comentariile tale acide. – Meryl e foarte bună în toate rolurile, dar Margaret mi-a ajuns cât m-a guvernat pe insulă… Ce zici în schimb de Elles cu Juliette Binoche într-un rol scandalos, mai pe gustul meu. – Oho, Brit, ai aplecări senzuale… Binoche fremăta de… feminitate în Ciocolata. Se va întrece oare pe sine în Elles? – E vorba de eliberarea sexualității feminine, Romy, captivă încă în mental și mentalitate. Sper să fie un film pentru tine… [pauză] – Se prea poate, Brit, mergem! – Dar nu mă mai lași, te rog, să te aștept o oră la rendez-vous… – Am fost torturată de remușcări data trecută, iartă-mă, dar așa e când plec de la job. – Ok, ok, am mai așteptat o oră la întâlnire pe o fată la Buenos Aires, dar aici suntem totuși în Germania, Romy.– Promit, Brit, că am grijă, te sun când ies pe ușă… Iau un taxi de jos.

– Mă impresionează atașamentul tău, Brit, față de familie și de provincia engleză de baștină, mai ales că n-ai mai stat acasă de la 10 ani… Semnezi obligatoriu condica de Crăciun și de Paști și te îndopi din politețe cu invariabila mâncare tradițională. – Fac pe urmă penitență dură la sala de gimanstică, Romy! – De fapt și noi mâncăm de sărbători aceleași bucate românești grele, din moși strămoși. [pauză] Brit, te rog să nu exagerezi totuși cu dieta și cu antrenamentul pentru a-ți menține silueta de efeb, or zeii te vor pedepsi tragic pentru păcatul hybris-ului. – Excesele mele sunt doar mentale, Romy, nu și fizice… Merci oricum, am grijă! Are grijă și trainerul meu jamaican. [pauză] – Frumos din partea ta, Brit, că-ți iei o zi de concediu ca să mergem la Kassel la expoziția Documenta în cursul săptămânii, căci în weekend e o lume nebună acolo. Meriți o zi de relache artistic după tot efortul și succesul națiunii britanice la olimpiadă, că te-ai extenuat susținând-o la televizor! – Romy, dear, mereu sunt dispus la extreme artistice și la experimente, iar Documenta mă fascinează de pe acum. – Trebuie să mă revanșez, Brit! Nu m-ai nărăvit tu la pop-arta lui Jeff Koons, l’enfant terrible american, care-și vinde tablourile obscene la prețuri obscene… – Uite că-i reușește schema de marketing, Romy: mizează pe nota neastâmpărată de copil poznaș care face când șotii, când șocuri! – Oricum, Brit, starul lucrează tehnic excelent! Apoi I find it extremely funny [mi se pare distractiv la superlativ], cu ce atrage el valurile de nemți… – Isn’t he smart, Romy? [Nu-i așa că–i deștept] Cum se înșurubează el pe pânzele alea gigantice cu nevastă-sa, Ilona, fostă prostituată celebră, regină a imperiului roșu italian… – Totuși, Brit, mie nu mi se pare dirty [scârbos], în acribia și în măiestria cu care detaliază orificiile de jos ale Ilonei, ce clipesc parșiv de după desou-uri laborioase de dantelă albă ca spuma, cu acuratețe redate pictural. Și Picasso șoca acum 100 de ani cu prim-planurile lui genitale… – Ha-ha-ha, Romy, și nemților le-ar cam place, dar nu prea au voie s-o spună! Te las acum, Romy, scuze, dar trebuie să trec la scris. Tocmai l-am ascultat pe Netanyahu pe CNN în discursul lui live la ONU. În esență anunță izbucnirea iminentă a celul de-al Treilea Război Mondial. Ăsta e mai isteric chiar decât Ahmadinejad! Să văd cum trag de păr articolul ca să nu înfricoșez cititorii. Trebuie să predau 3000 de cuvinte până la miezul nopții.

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.