La 16 martie 1839 s-a născut poetul francez Sully Prudhomme (nume real: René-François-Armand Prudhomme), primul laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Ceremonia de decernare a premiului a avut loc pe data de 10 decembrie 1901. Sully Prudhomme s-a stins din viață la data de 6 septembrie 1907.
În cadrul societății literare „Conférence de La Bruyère” își citește primele versuri. Îi cunoaște pe Leconte de Lisle și pe José Maria de Heredia. În anul 1865 publică volumul de versuri de factură parnasiană Stances et poèmes. În volumele următoare, Les Solitudes și Les Vaines Tendresses, se manifestă un lirism personal oarecum surprinzător la un poet etichetat ca „parnasian”. Evoluează către o poezie filosofico-didactică (La Justice, Le Bonheur), caracterizată de Ferdinand Brunetière ca o „încercare laborioasă și oarecum sterilă de a rezuma în versuri Critica rațiunii pure”. În Le Zénith, preocupările lui Sully Prudhomme (care sunt și cele ale epocii sale) de a uni știința cu poezia în numele progresului devin și mai evidente. Virtuoz al sonetului, al formelor de versificație dificile, poetul practică tot mai mult o poezie persuasivă, în care „pledează” pentru idealul său scientist.
Sully Prudhomme
Aici, pe pământ
Aici, pe pământ toate florile de liliac mor,
Scurte sunt toate cântecele păsărilor,
În visul meu verile rămân
Mereu…
Aici, pe pământ buzele înfloresc
Fără atingerea diafană ce-o nutresc,
În visul meu săruturile rămân
Mereu…
Aici, pe pământ toţi se plâng,
Prieteniile şi iubirile se frâng,
În visul meu cuplurile rămân
Mereu…
Traducere de Ramona Müller
Arhiva rubricii Filă de calendar
