Un militant pentru Unirea tuturor românilor a fost Iosif Jumanca, om politic de stânga, care a trăit între anii 1893 şi 1949.
Jumanca a fost membru al Partidului Social-Democrat din Transilvania, membru al Consiliului Naţional Român Central (1918), al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918 – 1920) şi deputat în Parlamentul României Mari.
În sala Unirii, la Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, au fost prezenţi 150 de delegaţi socialişti care s-au pronunțat pentru unirea Transilvaniei cu România, iar din partea lor a luat cuvântul şi Iosif Jumanca. În volumul al doilea al ”Însemnărilor din Războiul României Mari”, scrise de doctorul Vasile Bianu, găsim un portret succint al omului politic de stânga: ”În fine, socialistul român Iosif Jumanca a rostit un interesant discurs. Acest simpatic socialist, mic de statură, cu fruntea largă, părul pieptănat în sus, cu un aer de moderație, tipograf de meserie și vorbitor distins, a impresionat adânc publicul prin declarațiunile sale: «Sufletele noastre de români ne-au trimis aci pe noi, socialiștii, ca să spunem lumii întregi că și noi vrem unirea cu patria mamă, că noi, socialiștii români, nu zicem că acolo unde-ți este bine este Patria, ci zicem că acolo unde este Patria să-ți fie bine, că, noi socialiștii români, vrem ca în România Mare, în mod cinstit să luptăm pentru nivelarea asperităților pentru ridicarea nivelului cultural și material al muncitorilor.»”
A făcut parte din Marele Sfat Naţional, iar apoi din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, la resortul Industrie.
După ce a fost ales deputat la Bucureşti din partea Partidului Social-Democrat, a susţinut în Parlament necesitatea ca liberalii să-şi înfăptuiască programul lor de refacere economică a României cât mai grabnic, astfel ca, pe baza revigorării vistieriei ţării, să poată fi puse în practică şi programele de protecţie socială preconizate de social-democraţi.
În 1921 s-a pronunţat împotriva aderării Partidului Social-Democrat la Internaţionala a III-a, a comuniştilor, iar acest lucru nu l-au uitat autoritățile de mai târziu. În 1948, după ce partidul său a fuzionat cu Partidul Comunist, formându-se Partidul Muncitoresc Român, liderii reformişti ai PSD au fost arestaţi, între ei și Iosif Jumanca. A fost închis la Jilava. Sănătatea i s-a înrăutățit în detenție, astfel încât, grav bolnav, pe 25 iunie 1949, a fost transferat la închisoarea-spital Văcărești, iar a doua zi a murit.
Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică
