„Toboșarul” de Gina Zaharia

60
gina zaharia proza

cartea de sub braț logo siteDe când mă știu, se trezea mereu înaintea mea. Cam odată cu luceafărul de dimineață. Măsura cerul cu privirea de-un cot și calcula cam câte ronduri fac gândurile până la următorul răsărit?! Dar nu, nu l-am văzut niciodată!

Își făcea rondul și dispărea: în tufele de liliac, pe cumpăna fântânilor, în cântatul cocoșului sau în sertarul ceasornicarului din satul vecin. Dar toți auziseră de toboșarul acesta. Unii spuneau că ar fi un bătrân care trăiește într-o peșteră, peste două dealuri și un munte mai mic. Alții – că este o nimfă certată cu soarele, ori un vrăjitor cu haina pe dos, care împletește dorințe și le aruncă pe drum, de la vale până hăt. Unele intră pe ferestrele deschise ori se cațără în copaci să-i scuture de verde și de răcoare.

Dacă urci potecile dintre mesteceni, auzi, în urma ta, pași. Să fi plecat pădurile la plimbare ori cineva bătătorește pământul să acopere cioturile timpului?

Până și căprioarele își ridică ochii din păienjeniș și nu se tem de saltul invizibil prin care se trezesc pe pășuni cu iarbă grasă, nici când iarna le deschide o traistă din care ies ierburi aromate și ciulini de Bărăgan, o frăție între sălbăticie și uscăturile împărțite de secetă.

Odată am zărit un brâu. Era țesut cu măiestrie și agățat de semilună. Dar cum să nu te minunezi când vezi cerul în oglinda oceanului și un rege călător pe apele sufletului? Atunci, timpul se umple de pulsul văzduhului. De fapt, e inima toboșarului la rugăciunea de noapte.

Arhiva rubricii Cartea de sub braț de Gina Zaharia   

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.