”Tradiții, obiceiuri și legende turcești: Luna Muharrem și Âșȗre (2)” de Urfet Șachir

422
Ziua de Așure – miniatură. Sursa: birimza.com.tr
Ziua de Așure – miniatură. Sursa: birimza.com.tr

traditiones rubrica leviathan.ro logoÎn cultura islamică turcă, luna Muharrem reprezintă prima lună din anul Hicrî sau prima lună a arabilor. Din punct de vedere lingvistic, turca osmană desemnează cuvântul muharrem ca fiind ”interzis”. Înainte de credința musulmană, un război între arabi, în această lună, era interzis și, din acest motiv, luna a fost denumită în acest fel. Este una dintre lunile cu aceeași mare importanță ca: Zilkade, Zilhice și Receb. Datorită diferitelor evenimente care au loc în cursul acestei luni, considerate importante de-a lungul istoriei, luna Muharrem și-a câștigat un loc aparte o dată cu Ziua Âșȗre. În cultura islamică, miturile și credințele legate de prepararea Âșȗrelei în a zecea zi din această lună sunt numeroase. Unele dintre ele le-am amintit în prima parte a articolului (vezi linkul mai jos). Pe lângă toate aceste evenimente, sacrificiul Profetului Hüseyin și a familiei sale în această lună la Kerbelâ dă lunii Muharrem o altă semnificație. Pentru șiiți, este o zi de doliu, de reînnoire a jurămintelor de răzbunare. În special, în Iran, a devenit o tradiție recitarea de elegii în a zecea zi a lunii Muharrem, această zi declarându-se ”zi de doliu”. În Anatolia, întâlnim diverse practici legate de această sfântă lună Muharrem, care ocupă un loc special, mai cu seamă, în tradiția Alevî-Bektașî. Potrivit acestei tradiții, au fost determinate activitățile care urmau a se desfășura în scopul păstrării doliului și a postului în memoria eliberării unor profeți și a celui de-al patrulea imam Zeynelâbidin. În primele zece sau douăsprezece zile trebuie să se țină post. De asemenea, oamenii nu ar trebui să se radă, să nu se schimbe de rufe, să stea departe de relațiile intime, să nu se spele și să recite elegii și imnuri religioase. În unele locuri, există obiceiul de a se ține post de apă. În literatura clasică turcă, această lună a fost tratată diferit în poezie, sub denumirea de ”muharremiye”. Surse diferite explică astfel incidentele de la Kerbelâ, poeții vremii elogiind prima lună a anului lunar hicrî. Din descrieri, e posibil ca aceste poezii să se clasifice în trei categorii: maktel, poezii de felicitare a începutului de an și poezii din afara acestora, dar care au ca temă luna muharrem. În operele literare, muharremiye ne apare mai mult ca fiind exemple din specia maktel, care desemnează elegia și în care se descrie martiriul Profetului Ali și a familiei sale, regretul pierderii Profetului Hüseyin, fiul Profetului Ali, a susținătorilor lor și a încă șaptezeci de persoane în ziua a zecea a lunii muharrem anul 61 (10 octombrie 680). Din acest motiv, aceste opere s-au răspândit sub denumirea de Maktel-i Hüseyn (Elegie pentru Hüseyin). Alte opere literare din aceeași specie, poemele de dragoste analizate de asemenea în același context au luat forma de cântări divine. Astfel, câteva exemple de opere în versuri și în proză din acest gen ar fi: ”Maktel-i Hüseyin” (Meddahî, Lamî Çelebi, İbn-i Yusuf Mehmed, Şâdi), ”Maktel-i İmam Hüseyin” (Yahya b. Bahşî), ”Kerbelâ” (Ali Ferrûh), ”Kerbelâ-nâme” (Sâfî), ”Matem-nâme” (Muallim Feyzî), ”Mersiye, Mersiye-i Seyyidü’ş-şühedâ” (Osman Şems), ”Dâstân-ı Adn der Hikâyet-i Hasan ve Hüseyin” (Nakiboğlu), ”Hadikatü’s-süeda” (Fuzûlî), ”Vakıa-ı Kerbelâ” (Nureddin) – cu precădere, gazeluri sau ode închinate martirilor.

În primul poem din Divan” (Culegere de poezii),  Izzet Molla (m. 1829) descriind incidentul din Kerbelâ, pune accentul pe luna Muharrem:

”S-a vestit că din Didem va curge, în loc de apă, sânge,
Sunt zilele Kerbelâ, a venit Muharrem, se plânge.
Izzet nu-l pomenea pe Diavol, oare ce s-a întâmplat?
De există vreun motiv de pomenire a mulțimii, iadul s-a declanșat.”(1)

Poezii, având ca temă felicitări pentru luna Muharrem și, deci, a Noului An, sunt adresate monarhului. Cu acest prilej, în cadrul ceremoniilor organizate la palat, sultanul oferă daruri și favoruri, care sunt pomenite sub aceeași denumire: Poezii de felicitare a începutului de an” (Yılbașı Konulu Tebrik Manzumeler (Muharremiye/Sâliye/Tebrikiye), poeților care prezintă elogii. Aceste poezii, pe lângă frazele laudative adresate persoanei, conțin și o istorie generală. Un exemplu în acest sens este oda dedicată Sultanului Selim a lui Vasıf din Enderun (m. 1824). Oda este, în linii generale, un elogiu adus suveranului și conține totodată versuri de felicitare cu prilejul Noului An.

”Felicitările din acest an sunt pentru lumea suverană,
Cu adevărat sfântă este și istoria celor din urmă.
………………………………………………………………………………..
O dată în an, aici, zilele de vară mai înainte sunt,
Apoi vin învățații să felicite anul sfânt.”(2)

Alte poezii sunt cele din afara celor menționate mai sus, tratând însă același subiect al începutului de an, fiind denumite Alte poezii având ca temă Luna Muharrem”. Putem aminti aici două poeme, având conținut diferit, cu referire la luna Muharrem din Culegerea de poezii a lui İsmail Hakkî Bursevî (m. 1725). Spre deosebire de poeziile anterioare, care au ca scop felicitările de început de an și elogiul adus mai marilor statului, în aceste poeme se vorbește direct despre binecuvântările lunii Muharrem. De asemenea, este posibil să se trateze și teme cu conținut politic și militar, să se urmărească evenimentele la zi. Din Culegerea de poezii a lui Bursevî, care cuprinde  323 de gazeluri, am selectat următoarele versete în care se menționează luna Muharrem:

”O, lună binecuvântată, bine ai venit!
O, univers sfânt, special, bine ai venit!

Destul să spun cu vorba iscusită suferința care la mal s-a abătut,
Scufundată în mare, ai venit special cu necazul știut.

Tu ești stăpâna frumoasei credințe musulmane a lumii!
O, Muharrem, ai venit special ca un leac pentru necazul lumii!”(3)

…………………………………………………………………………………………………….

Având un loc important în cultura islamică turcă, luna Muharrem se reflectă și în literatura clasică turcă. Au fost scrise poezii, având conținut diferit, cu referire la această lună, în trei moduri diferite, determinate de poezia de divan. După convertirea turcilor la islam, în perioada cuprinsă între secolele  XIII – XIX, perioadă de creștere a culturii ”medrese”(4), poezia clasică turcă, denumită și poezia de divan, se află sub influența literaturii arabe și persane. Literatura de divan apare sub diverse denumiri, precum: ”literatura antică”, ”literatura clasică”, ”Literatura de palat”, ”literatura luminii”, ”literatura de clasă”. Poemele poeților de divan, adunate într-o carte, se numesc ”divan” – ”culegere”, urmată de numele autorului: ”Culegerea Fuzuli”, ”Culegerea Nedim”, ”Culegerea Șeyh Galip” etc.

________

(1) Ömür Ceylan, Ozan Yılmaz, Hazâna Sürgün Bahar, Keçeci-zâde İzzet Molla ve Dîvân-ı Bahâr-ı Efkâr”, İstanbul, 2005, s. 713. 19. Traducere din turca otomană (osmană) de Urfet Șachir.

(2) Rahşan Gürel, ”Enderunlu Vâsıf Divanı”, İstanbul, 2003, s. 237-238. Traducere din turca otomană (osmană) de Urfet Șachir.

(3) Murat Yurtsever, ”İsmail Hakkı Bursevî, Divan”, Bursa, 2000, s. 323. Traducere din turca otomană (osmană) de Urfet Șachir.

(4) medrese s. (ist., la turci) – școală religioasă, ”medrese” – Baubec, A., Baubec, Deniz-Kamer G., ”Dicționar turc-român, român-turc”, Constanța, Editura Ex Ponto, 2011, p. 410.

Bibliografie:

Ahmet Topal, ”Klasik Türk Edebiyatında Muharrem Ayı Etrafında Yazılan Șiirler”

”Poems About Muharram in the Classical Turkish Literature”

http://divan-siiri-gelenegi.nedir.org/

Vezi:

”Tradiții, obiceiuri și legende turcești: Luna Muharrem și Âșȗre (1)” de Urfet Șachir

Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.