Un cunoscut, foarte la curent cu politica televizată, îmi spunea deunăzi cum vede el chestia asta cu condamnații și drepturile omului și cu democrația în general. Am crezut o clipă că glumește sau dorește să-mi afle părerea etc. etc., cum se obișnuiește, să mă pună la încercare etc. etc., et cetera fiind la modă. Nu, nici vorbă. Omul nu glumea, era foarte serios și mai ales informat, cita și din legi.
– Domnule, uite cum văd eu chestia. Nu văd nici o incompatibilitate practică, și nici nu e greu de aplicat ce îți spun eu. Bagi omul la pușcărie, foarte bine dacă a greșit. Dar dacă omul e valoros și are o funcție importantă? De ce să se lipsească societatea de el? Adică omul conduce o instituție, o firmă, o primărie sau, mai știi, omul conduce guvernul ori e ales al poporului în parlament. Și atunci cum? De ce să lipsească de la treburi fiindcă a greșit, mă rog… și l-ai băgat la pușcărie? Cum vine chestia asta? Drepturile omului ca drepturile omului, sunt sfinte și ele, dar de ce să-i prejudiciem pe cei pe care îi conduce sau chiar poporul întreg?
După părerea mea, poate să-și exercite funcția – de conducător, ce e el acolo – și de la pușcărie. Chiar foarte bine, pentru că are mai mult timp să se gândească, să analizeze, nu-l mai deranjează tot felul de inoportuni, de ăia pe-acolo… Televizor există la pușcărie, din câte știu. Mai trebuie umblat un pic pe la niște legi și pe la regulamentele penitenciarelor, ca să aibă dreptul la telefon mobil și la laptop cu internet, ce mare scofală? Nu poate vorbi cu subalternii și cu șefii? Cum să nu poată dacă are internet?! Skype, chiar teleconferință, se uită în ochii lor și vorbește cu ei, conduce ședințele operative. Ba chiar, în acest fel, ședințele vor fi și mai scurte și mai operative. Trebuie să semneze acte? Simplu, vorbitor de două ori pe săptămână sau, în situații excepționale, și mai des. La vorbitor, fără a se încălca legea, vine un trimis cu geanta de acte și cu ștampila și s-a rezolvat, omul le semnează sau nu le semnează. Se subînțelege că trimisul vine și cu o paporniță cu de-ale gurii, de post sau de dulce, după cum e calendarul. E neapărată nevoie să participe la vreo adunare, e invitat la vreo conferință pe nu știu unde, trebuie să aibă o întâlnire importantă? Se rezolvă: condamnatul are și el dreptul la permisie – și să nu dovedim atâta rigiditate. Dacă se impune, poate beneficia de mai multe permisii decât prevede legea actuală, o modificăm, îi putem da și unele învoiri, dacă se impune. Fiindcă e cert, el nu va umbla brambura pe străzi, va merge unde trebuie, adică unde e invitat. Și va fi în slujba celor pe care îi conduce, ba chiar a poporului, asta e clar!
Costin Tuchilă
