„Va urma” (3) de Lică Barbu

În ultima scenă din episodul trecut, mergând spre serviciu, Dicu încearcă să treacă de Miga, propietara imobilului unde Dicu locuieşte cu chirie, pentru a scăpa de insistenţa ei care-i cere plata chiriei restante. Cu mici dulcegării şi cu cuvinte lascive, culmea, venite de la Miga care-l curtează pe Dicu, acesta scapă nevătămat cu o amânare la plata chiriei.

Şi Dicu „ţâşneşte spre alte aventuri ca voinicul din poveste”.

Miga a rămas bolborosind în latina veche, cu degetul arătător în sus, ca icoană imortalizată de un pictor naiv.

Nu că am fi curioşi dar, hai să ne întoarcem pe hol, la uşa lui Cobe cu nr. 5 pentru… Na, că s-a deschis uşa. Doar 2 mm. Se aude un inspirat de aer proaspăt matinal, apoi apare capul lui Cobe. Un cap de tânăr somnoros cu vise nocturne nefinalizate şi cu părul răvăşit. Capul se uită cu jumătate de ochi spre cele două capete ale holului. Nimeni. Cobe iese în chiloţi, încălţat cu un singur papuc. Hârşt-hârşt până la uşa lui Dicu pe care o deschide încet dând o comandă scurtă:

‒ Şiiit!

Din cameră iese Cioculeţ, gânsacul lui Dicu, care bolboroseşte păsăreşte şi traversează holul către camera lui Cobe.

De un picior are legat un cablu ce tractează un F16 cu propulsie verticală, echipat cu rachete balistice sol-sol şi sol-minor, plus un sistem antiradar de vreme rea. Glumesc. Nu trage după el decât o banală mitralieră cu bandă dublă, laser şi detector în infraroşu, având o cadenţă de 150 de gloanţe pe secundă şi, aninat de ţeavă, un breloc cu o pastilă de uraniu.

Ei nu, că acum chiar glumesc. De unde atâta arsenal la un gânsac? Trăgea bietul de el un calorifer cu ţeava de apă caldă cu tot, plus o bucată de cadă şi-un sfert de duş. Aşa cum s-au smuls din locul lor.

Cobe, bâjbâind, vrea şi el săracu’ să dea o mână de ajutor, dar e smuls dintr-un zvâc aruncat în camera lui. Tronc!, uşa. Din interior se aude o reclamaţie de coteţ.

 – Bine, bine! Ok. Eşti în siguranţă acuma.

Şi cum spuneam, la numai 50 de metri de imobil, pe care recent l-aţi vizitat, se află amplasat un magazin tip fast-food. Simplu, cochet şi cu gratii la geam. Seamănă cu… cu… cu ceva pe care nu o pot descrie că rimează cu închisoare.

În vecinătatea lui este amenajată o parcare de maximum 8 locuri plus 2 căruţe.

Da’ ce tot vă spun eu toate astea? Oricum, se vede clar din orice unghi că parcarea este ocupată în momentul ăsta de 3 maşini şi jumătate, pentru că una este fără roţi şi fără geamuri, marcă neimportantă. Pa! Eu am plecaaaat!!, pentru că vine Dicu în viteză… şi… vââj-tranc-buf!

Papucul lui Dicu a intrat în parcare, adică a blocat în parcare orice posibilitate de intrare-ieşire în acel loc.

Pe caroseria maşinii scrie cu roşu şi galben-bej, cu litere înclinate uşor spre dreapta „E & L – Regele jucăriilor”, iar mai jos, „Jucaţi-vă cu jucăria noastră!”

Un căţel miroase o roată marcând terenul. Dicu aruncă spre el cu ceva imaginar. Căţelul devine dulău şi latră la el pentru că urăşte distribuitorii de jucării.

Caută prin torpedou ochelarii de soare, aşa, de impresie şi, trântind portiera, dă să plece. Dar, portiera e supărată c-a trântit-o şi se deschide larg. Dicu o închide cu piciorul. Portiera repetă neascultătoare gestul. Dicu încearcă o metodă mai pacifistă să o închidă cu frumosul, dar portiera afurisită nu vrea să se închidă şi pace. Enervat, intră în cabină, închide portiera cu toate încuietorile şi iese pe partea cealaltă uşă trântind-o.

Prima uşă se deschide larg, pentru a-şi răzbuna colega. Dicu renunţă şi se îndreaptă spre fast-food, dar rămâne stop-cadru în drum de parcă l-ar fi somat cineva.

Studiază atent firma aninată deasupra uşii. Pe ea scrie cu litere de-o şchioapă: „LA TRINĂ – fast-food”. Brusc, se întoarce pe un picior, aruncă ochelarii în cabină, ia o mapă pe care scrie „Marfă”, închide portiera elegant care, culmea, nu mai reacţionează şi se îndreaptă spre intrarea în local.

Va urma

„Va urma” (1) de Lică Barbu

„Va urma” (2) de Lică Barbu  

Arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi arhiva rubricii Proză scurtă

Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește