Virgil Cândea a fost un istoric și filozof al culturii foarte apropiat de valorile ortodoxiei. Academicianul care a îmbogăţit cultura română prin lucrările sale s-a născut în București în 1927 și a plecat la cele veșnice în 2007. A învăţat la Colegiul bucureștean ”Sfântul Sava”, unde a avut profesori celebri, printre care pe Șerban Cioculescu și pe Eugen Ionescu. După obţinerea licenţei în Filozofie, a simţit nevoia să-și completeze cunoștinţele la cel mai înalt nivel în teologie.
La formarea sa au mai contribuit și cei 11 ani petrecuţi la Biblioteca Academiei Române, alături de reputaţi cercetători în domeniul umanismului. Virgil Cândea a fost primit în rândul academicienilor în 1993.
Este emblematic felul în care acest un om de cultură aflat la cel mai înalt nivel a știut să îngemăneze gândirea sa ascuţită de filozof cu gândirea profundă de teolog. Dar academicianul Cândea era preocupat în aceeași măsură și de trăirea în duhul înţelepciunii părinţilor îmbunătățiți. Se formase la școala duhovnicească a părintelui Cleopa, dar era în legătură și cu părintele Petroniu Tănase de la schitul românesc Prodromul din Muntele Athos. S-a aflat zeci de ani în apropierea spirituală a părintelui Constantin Galeriu şi a preţuit sfatul și întâlnirile cu părinţii Sofian Boghiu şi Adrian Făgeţean, ce se aflau la Mănăstirea Antim din Bucureşti.
Scriitorul şi monahul Nicolae Steinhardt se simţea îndatorat faţă de Virgil Cândea și mărturisea: ”Datorită unor oameni de mare cultură şi intensă trăire creştină – Virgil Cândea şi Paul Simionescu – m-am putut apropia de litera patristică şi de filosofia creştină.”
Pe de altă parte, marele profesor de teologie Dumitru Stăniloae menţiona într-o prefaţă de carte că o anumită rugăciune a Sfântului Simeon Noul Teolog îi fusese semnalată de Virgil Cândea.
Istoricul Dan Berindei îl evoca astfel:
„Volumele sale Mărturii româneşti peste hotare reprezintă cea mai de preţ moştenire pe care el ne-a lăsat-o şi, totodată, prin cea mai mare parte a conţinutului lor, dovada prezenţei spirituale a românilor dincolo de spaţiile româneşti, a măsurii în care ei au fost sprijinitorii Credinţei şi ai Bisericii în lume. Credinţa l-a ajutat pe Virgil Cândea să aibă o rară putere de înţelegere a trecutului, ca şi a prezentului. Puţini au fost cei care au reuşit să studieze, să înţeleagă şi să explice, la măsura lui, aspectele dominante ale umanismului românesc.”
Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică
