„Visele vieții ei…” de Ionuț Cristache

269
Vincent van Gogh, Portretul mamei artistului, Arles, octombrie 1888
Vincent van Gogh, Portretul mamei artistului, Arles, octombrie 1888

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roA fost 8 Martie și mi-am amintit (cum altfel?) de Mama. Recitesc din cartea ei, apărută cu puțină vreme înainte de plecarea Mamei în veșnicie, sunt gândurile ei delicate și senine, așa cum a fost și ea în toată viața pe care i-a dat-o Dumnezeu, sunt cuvintele Mamei, cu scrisul frumos, de învățătoare adevărată.

Din cartea Mamei, pe care ea a numit-o Visele vieții mele vă trimit aici câteva cuvinte: „Am scris toate acestea, în speranţa că urmaşii mei vor citi, spre aducere aminte, aceste rânduri. Să nu uitaţi niciodată rădăcinile din care au răsărit vlăstarele şi să le cinstiţi memoria aşa cum se cuvine înaintaşilor noştri. Închei aici o experiență de viaţă din care voi, cei care veţi citi rândurile mele, să învăţaţi că viaţa trebuie trăită, că dincolo de durere şi speranţă, ceea ce rămâne e totuşi ziua de mâine. Eu pot depune mărturie că dincolo de toate durerile omeneşti, atunci când eşti lângă cei dragi, o poţi lua mereu de la capăt şi le poţi spune celorlalţi: Doamne, fă ca să  visez!…”

Și mai scria Mama în cartea ei: „În singurătatea şi frământările mele sufleteşti contează foarte mult că cei dragi mie îmi sunt alături. Am început curăţenia pentru sărbătorile pascale şi, în această săptămână, sper să termin şi cu lucrările din grădina de legume. Afară este vreme capricioasă, cu vânt şi frig pe care nu-l mai aşteptam. Sâmbătă am stat mai mult la biserică, pentru că a fost pomenirea morţilor, cu colivă şi pachete pentru cinstirea memoriei celor decedaţi…”

Sărut mâna, Mamă! Am mai scris cândva despre Mama că întotdeauna ziua în care începea școala era și ziua ei, le sărbătoarea împreună, pleca spre locul acela în care a muncit peste 40 de ani salutată de generațiile numeroase pe care le-a învățat să scrie, să citească, să viseze. Venea acasă cu brațele pline cu flori și ne aștepta pe noi, de la „oraș”, să-i facem o vizită spre seară. Și noi îi așteptam sărbătoritei zâmbetul și bucuria de a ne povesti… Mama e numai una, Mama e și atunci când nu mai e, Mama ne așteaptă pe fiecare dintre noi cu mere coapte, cu dulceață de cireșe amare, cu scovergi și plăcintă cu mere, cu ochii plini de dragoste și cu șoapte de iubire care nu se vor termina niciodată.

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache 

A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.   

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.